O emblemă a Odesei: strada Marazlis

O stradă care ar putea fi o altă emblemă a Odesei, pentru că aici se află nenumărate capodopere de arhitectură urbană și curți interioare confortabile, trotuare largi și... parcul Șevcenko! Pe această stradă s-ar putea stabili efectiv cursul istoric al tuturor evenimentelor de la apariția Odesei până în prezent. Vilele luxoase amintesc de veselia nestăvilită și melancolia disperată a istoriei acestui oraș. Strada Marazlis arată ca un aristocrat căzut în dizgrație, mirată ea însăși că a supraviețuit timpurilor. Da, strada aceasta chiar merită să fie readusă la strălucirea de altădată...

În 1828 a apărut o nouă stradă pe harta Odesei. De fapt, așa a și fost numită: Strada Nouă, pe care - în scurt timp - au apărut fațadele modeste ale fabricii de frânghie Novikov. La început, aici s-au stabilit cu precădere oamenii de condiție modestă. Pe locul parcului era zona de carantină a Odesei. Mai târziu, aici a fost construită Biserica Mihailovskaya, iar numele străzii a fost schimbat în consecință în Mihailovskaya.

Și apoi s-a întâmplat un miracol! Primarul și filantropul Grigore Marazlis a decis să creeze o stradă modernă, demnă de elegantul parc Alexandru (cum se numea la acea vreme parcul Șevcenko). A cumpărat terenuri și le-a vândut pe mai nimic cetățenilor bogați din Odesa. Dar numai cu condiția să construiască clădiri frumoase. Și așa s-a întâmplat! Iar în 1895 strada a fost redenumită în onoarea creatorului său, Marazlis.

Dar, peste puțin timp... s-au schimbat vremurile, s-a schimbat un regim: au apărut bolșevicii! Securitatea sovietică din Odesa s-a mutat pe Strada Marazlis. Modul de viață a fost perturbat, proprietarii de case au dispărut și contingentul chiriașilor s-a schimbat. Strada Marazlis a fost redenumită Friedrich Engels și a început să fie numită colocvial - faimosul umor al Odesei! - strada NKVD... Pe această stradă, toți securiștii au lucrat și au primit apartamente. Și tot aici au căutat, au găsit și au anchetat dușmani ai poporului și ai revoluției bolșevice.

În timpul ocupației românești, aici -  chiar în sediul NKVD - a fost amplasat comandamentul militar al României. Trebuie să recunoaștem că românii au fost cei care au readus strada la numele ei inițial și au redeschis bisericile. Acum, în acest loc se află Colegiul Naval al Flotei Tehnice.

După multe decenii, Strada Marazlis (redenumită așa în 1991) a primit șansa să renască și să se arate în toată gloria ei, ca o adevărată mândrie a Odesei. Dar a apărut o nouă problemă: unii localnici indiferenți la frumos și lipsiți de gust, balcoane urâte și anexe hidoase care urâțesc vechile vile și palate. 

Cu toate acestea, odată ce te găsești pe Strada Marazlis, simți din plin fosta măreție și bogăție a Odesei, cu oamenii și istoria lor fabuloasă. De exemplu, pe această stradă a locuit A. Kuprin, care și-a descris aventurile sale la Odesa: aici a zburat cu avionul și cu balonul cu aer cald, s-a scufundat pe fundul Mării Negre, s-a bucurat de aroma salcâmilor albi și a stat adesea la taverna Gambrinus. Și tot pe Strada Marazlis, a trăit Serghei Pankeev - un pacient al lui Sigmund Freud - care se temea de lupi și credea că va muri tânăr, dar... a trăit până la 92 de ani.

Pe Strada Marazlis se află și Clubul Mondial al rezidenților din Odesa. „Odesiții sunt și împrăștiați și concentrați: împrăștiați, pentru că sunt împrăștiați peste tot în lume și concentrați, pentru că sunt concentrați asupra dragostei lor pentru Odesa”.

(text și foto preluate și adaptate din revista Lotsia)

Povestea unei străzi care spune totul despre Odesa: strada Richelieu

Strada Richelieu este astăzi una dintre cele mai elegante străzi din oraș. Dar nu toată! Dacă începi o plimbare de-a lungul ei, pornind de la intersecția cu Strada Pantelimon (dinspre Gara feroviară și Privoz), primele două cvartale sunt chiar triste, lipsite de orice eleganță. Apoi, încetul cu încetul, vei descoperi farmecul Odesei! În capătul celălalt al străzii te așteaptă cireașa de pe tort: Opera! Dar să începem cu începutul, adică dinspre mare.

Strada Richelieu - una dintre arterele principale ale Odesei - leagă direct centrul orașului de Gara feroviară. A căpătat oficial acest nume pe harta Odesei în 1814, adică în anul plecării de la putere a Ducelui de Richelieu, atât de îndrăgit de locuitorii Odesei, fiind denumită așa în cinstea acestuia. Casa și birourile Ducelui - demolate în 1827 din cauza deteriorării avansate - erau chiar pe locul unde se află azi Hotelul Mozart. 

Dar, desigur, în 1920, sub bolșevici, Ducele Armand-Emmanuel de Richelieu era considerat o moștenire a Occidentului în putrefacție, și numele străzii a fost schimbat pentru următorii 74 de ani, în... Vladimir Ilici Lenin, care nu a avut nimic de-a face cu Odesa! În 1994 și-a reluat denumirea inițială.

Strada Richelieu, la fel ca toate străzile Odesei, începe de la mare, dar începe doar de la numărul 3 de pe partea cu numere impare și de la numărul 4 pe partea cu numere pare. Pe locul numerelor lipsă, astăzi sunt piațete care atrag întotdeauna atenția datorită salcâmilor japonezi plantați acolo. Cu umorul lor binecunoscut, odesiții spun că acești copaci au fost plantați cu rădăcinile în sus!

Dacă stai cu spatele la intrarea principală a Operei, uneori poți vedea cu ochiul liber ultima clădire situată pe Strada Richelieu, la aproape 2 km depărtare, care practic este deja pe Strada Pantelimon! Acolo se află fosta secție de poliție Aleksandrovsky, deschisă încă din 1830. Locul nu a fost ales întâmplător - de sus, de pe terasă, se putea observa tot ceea ce se întâmplă în centrul orașului și în apropierea cartierului Moldavanka. În epoca sovietică, clădirea a fost refacută, dar și astăzi atrage privirile trecătorilor: o clădire ca o insulă (unde azi se află un magazin de arme), înconjurată de străzi pe toate laturile.

Primele cvartale ale Străzii Richelieu sunt definiția eleganței. Fiecare clădire este la locul său aici. Chiar și cele construite în epoca sovietică au fost proiectate aidoma monumentelor arhitecturale deja existente. Abordarea urbanistică profesionistă și respectul pentru istoria Odesei au permis păstrarea atmosferei generale a acestei străzi. 

Conform unei reguli nescrise, pe această stradă a domnit dintotdeauna spiritul afacerilor: aici au fost deschise numeroase birouri, sucursale bancare și instituții de stat. 

Dar nu numai clădirile spectaculoase ale celor mai buni arhitecți din Odesa dau farmecul Străzii Richelieu! Aici s-au păstrat și trotuarele largi, tradiționale pentru Odesa, iar platanii de pe ambele părți transformă întreaga stradă într-un fel de grădină, lucru care se simte mai ales din luna mai până în luna octombrie. 

Dar în orice moment al anului, în ciuda blocajelor nesfârșite din trafic, spațiul urban este pur și simplu o încântare aici, pe Strada Richelieu. Și devine clar de ce Odesa a fost considerată un oraș confortabil pentru oameni.

În căldura toridă a verii, trotuarele largi și confortabile erau ferite de soare de coroanele imense ale platanilor. Locuitorii străzii se puteau ascunde de zgomotul orașului în celebrele curți interioare ale Odesei. Iar camerele dinspre stradă erau ocupate de numeroasele birouri și magazine. Totul era extrem de simplu și de logic!

(text și foto preluate și adaptate din revista Lotsia)