Se afișează postările cu eticheta opera. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta opera. Afișați toate postările

miercuri, 4 august 2021

Opera din Odesa

Fiecare oraș își are propriul simbol: acel loc pe care turiștii vor să îl vadă neapărat sau unde toți tinerii căsătoriți vin să-și facă fotografii. Este acel lucru care apare pe tricouri, pe căni, pe cărți poștale sau pe magneți. Opera din Odesa este un astfel de simbol.


Titlul oficial al Operei este Teatrul Național Academic de Operă și Balet din Odesa.


Actuala clădire a Operei a fost proiectată de arhitecții vienezi Ferdinand Fellner și Hermann Helmer, care au luat ca exemplu Opera din Dresda, construită cu patru ani mai înainte, în stil baroc, de către arhitectul Gottfried Semper. 
Era cea de-a 13-a clădire construită de cei doi arhitecţi!  




Proiectul lui Fellner și Helmer nu a dat atenție detaliilor, în plus, arhitecții nu au venit niciodată la Odesa în timpul construcției, așa că multe detalii au fost regândite și completate de Alexandro Bernardazzi.




Clădirea teatrului a fost echipată cu cea mai recentă tehnologie a vremii: pentru prima dată s-a folosit iluminatul electric și încălzirea cu abur. Noul teatru a fost deschis la 1 octombrie 1887. 
În afară de meritele sale estetice, noua construcţie era şi extrem de bine asigurată în privinţa incendiilor: sala de spectacol are 320 de uşi prevăzute pentru evacuare!




Latura dinspre fântâna arteziană, cu vedere spre (cândva) Clubul Englez, a fost denumită fațada englezească, iar latura orientată spre Palais Royal: fațada franțuzească. 
Clădirea Operei este azi - indubitabil - perla arhitectonică a Odesei şi una dintre cele mai frumoase construcţii de acest gen din Europa. Privită dinspre Strada Richelieu, Opera pare că pluteşte! Faţada este decorată cu un portic cu două nivele, cu o statuie a lui Melopene, muza tragediei, într-un car tras de patru pantere şi cu sculpturile lui Orfeu şi Tersifore, simbolizând opera şi baletul.




Primele două etaje, decorate cu coloane toscane, creează un sentiment de stabilitate și fermitate, iar al treilea etaj, delicat și sofisticat, dă clădirii o impresie generală de armonie și grație. 
Cupidoni care se joacă, sculpturile alegorice şi busturile lui Puşkin sau Gogol, reprezentând poezia, comedia, drama şi muzica dau faţadei o şi mai mare eleganţă. Stilul baroc italian cu elemente renascentiste prevesteşte splendoarea şi luxul din interior, care sunt izbitoare, provocând un adevărat extaz spiritual.




„Teatrul din Odesa este cel mai bun din lume!” - așa a reacționat co-autorul proiectului, Ferdinand Fellner, când a venit la Odesa și a văzut clădirea cu ochii lui. Iar după prima sa vizită la Opera din Odesa, marele Chaliapin i-a scris soției: „... am fost la Oper
ă și am fost încântat de frumusețea ei. Niciodată în viața mea nu am văzut ceva mai frumos!"




Noul teatru de operă și balet a devenit instantaneu centrul cultural al orașului, un loc preferat al lumii bune din Odesa și, în plus, s-a bucurat de o popularitate fără precedent în rândul artiștilor de renume mondial. Feodor Chaliapin, Enrico Caruso, Titta Ruffo, Louise Tetrazini au cântat aici, Anna Pavlova, Katharine Geltzer și Isadora Duncan au dansat, iar Ceaikovski, Rimsky-Korsakov și Rachmaninov au dirijat.



Dar soarta teatrului nu a fost ușoară!



Bolșevicii, odată veniți la putere, au stricat acustica sălii, înmulțind numărul de locuri și dând jos diverse decorațiuni, pe motiv că nu sunt demne de ochii clasei muncitoare. În 1925 a izbucnit un incendiu care a distrus scena și a avariat sala. Un an mai târziu, teatrul a fost restaurat, dar în 1965 a fost necesară - din nou - o renovare extinsă. 



La mijlocul anilor '90, clădirea ajunsese într-o stare catastrofală, iar terenul de sub clădire se surpa. Încet, dar sigur, teatrul avea să înceapă să alunece spre mare. Din fericire, în 2007 a fost finalizată o restaurare în timpul căreia fundația clădirii a fost consolidată cu o inserţie de 1800 de stâlpi de beton, a fost introdus un sistem modern de aer condiționat și de alarmă la incendiu, pe lângă renovarea completă a fațadelor și a spațiilor interne și redarea faimoasei acustici.


Scaunele sunt acoperite cu catifea roşie, iar oglinzile din foaierul teatrului sunt încadrate de rame aurite. Sala, foaierul, scările și holurile sunt decorate cu stucatură ornamentată cu aur.



Acustica unică a sălii în formă de potcoavă permite artiștilor de pe scenă să fie auziți în orice colț al sălii, chiar dacă vorbesc în șoaptă. Sala, în stil rococo, are o capacitate de 1.664 de locuri. Tavanul sălii - pe lângă un candelabru imens de cristal - este împodobit cu patru medalioane cu picturi de François Lefleur, înfățișând scene din piesele lui Shakespeare: Hamlet, Visul unei nopți de vară, O poveste de iarnă și Așa cum îți place. Unul dintre cele mai înalte puncte ale teatrului este locul de deasupra scenei. Evident, toate detaliile tehnice și de culise sunt ascunse de ochii spectatorilor.

duminică, 18 aprilie 2021

Povestea unei străzi care spune totul despre Odesa: strada Richelieu

Strada Richelieu este astăzi una dintre cele mai elegante străzi din oraș. Dar nu toată! Dacă începi o plimbare de-a lungul ei, pornind de la intersecția cu Strada Pantelimon (dinspre Gara feroviară și Privoz), primele două cvartale sunt chiar triste, lipsite de orice eleganță. Apoi, încetul cu încetul, vei descoperi farmecul Odesei! În capătul celălalt al străzii te așteaptă cireașa de pe tort: Opera! Dar să începem cu începutul, adică dinspre mare.




Strada Richelieu - una dintre arterele principale ale Odesei - leagă direct centrul orașului de Gara feroviară. A căpătat oficial acest nume pe harta Odesei în 1814, adică în anul plecării de la putere a Ducelui de Richelieu, atât de îndrăgit de locuitorii Odesei, fiind denumită așa în cinstea acestuia. Casa și birourile Ducelui - demolate în 1827 din cauza deteriorării avansate - erau chiar pe locul unde se află azi Hotelul Mozart. 




Dar, desigur, în 1920, sub bolșevici, Ducele Armand-Emmanuel de Richelieu era considerat o moștenire a Occidentului în putrefacție, și numele străzii a fost schimbat pentru următorii 74 de ani, în... Vladimir Ilici Lenin, care nu a avut nimic de-a face cu Odesa! În 1994 și-a reluat denumirea inițială.





Strada Richelieu, la fel ca toate străzile Odesei, începe de la mare, dar începe doar de la numărul 3 de pe partea cu numere impare și de la numărul 4 pe partea cu numere pare. Pe locul numerelor lipsă, astăzi sunt piațete care atrag întotdeauna atenția datorită salcâmilor japonezi plantați acolo. Cu umorul lor binecunoscut, odesiții spun că acești copaci au fost plantați cu rădăcinile în sus!





Dacă stai cu spatele la intrarea principală a Operei, uneori poți vedea cu ochiul liber ultima clădire situată pe Strada Richelieu, la aproape 2 km depărtare, care practic este deja pe Strada Pantelimon! Acolo se află fosta secție de poliție Aleksandrovsky, deschisă încă din 1830. Locul nu a fost ales întâmplător - de sus, de pe terasă, se putea observa tot ceea ce se întâmplă în centrul orașului și în apropierea cartierului Moldavanka. În epoca sovietică, clădirea a fost refacută, dar și astăzi atrage privirile trecătorilor: o clădire ca o insulă (unde azi se află un magazin de arme), înconjurată de străzi pe toate laturile.




Primele cvartale ale Străzii Richelieu sunt definiția eleganței. Fiecare clădire este la locul său aici. Chiar și cele construite în epoca sovietică au fost proiectate aidoma monumentelor arhitecturale deja existente. Abordarea urbanistică profesionistă și respectul pentru istoria Odesei au permis păstrarea atmosferei generale a acestei străzi. 




Conform unei reguli nescrise, pe această stradă a domnit dintotdeauna spiritul afacerilor: aici au fost deschise numeroase birouri, sucursale bancare și instituții de stat. 





Dar nu numai clădirile spectaculoase ale celor mai buni arhitecți din Odesa dau farmecul Străzii Richelieu! Aici s-au păstrat și trotuarele largi, tradiționale pentru Odesa, iar platanii de pe ambele părți transformă întreaga stradă într-un fel de grădină, lucru care se simte mai ales din luna mai până în luna octombrie. 





Dar în orice moment al anului, în ciuda blocajelor nesfârșite din trafic, spațiul urban este pur și simplu o încântare aici, pe Strada Richelieu. Și devine clar de ce Odesa a fost considerată un oraș confortabil pentru oameni.





În căldura toridă a verii, trotuarele largi și confortabile erau ferite de soare de coroanele imense ale platanilor. Locuitorii străzii se puteau ascunde de zgomotul orașului în celebrele curți interioare ale Odesei. Iar camerele dinspre stradă erau ocupate de numeroasele birouri și magazine. Totul era extrem de simplu și de logic!





(text și foto preluate și adaptate din revista Lotsia)