O stradă care ar putea fi o altă emblemă a Odesei, pentru că aici se află nenumărate capodopere de arhitectură urbană și curți interioare confortabile, trotuare largi și... parcul Șevcenko! Pe această stradă s-ar putea stabili efectiv cursul istoric al tuturor evenimentelor de la apariția Odesei până în prezent. Vilele luxoase amintesc de veselia nestăvilită și melancolia disperată a istoriei acestui oraș. Strada Marazlis arată ca un aristocrat căzut în dizgrație, mirată ea însăși că a supraviețuit timpurilor. Da, strada aceasta chiar merită să fie readusă la strălucirea de altădată...
În 1828 a apărut o nouă stradă pe harta Odesei. De fapt, așa a și fost numită: Strada Nouă, pe care - în scurt timp - au apărut fațadele modeste ale fabricii de frânghie Novikov. La început, aici s-au stabilit cu precădere oamenii de condiție modestă. Pe locul parcului era zona de carantină a Odesei. Mai târziu, aici a fost construită Biserica Mihailovskaya, iar numele străzii a fost schimbat în consecință în Mihailovskaya.
Și apoi s-a întâmplat un miracol! Primarul și filantropul Grigore Marazlis a decis să creeze o stradă modernă, demnă de elegantul parc Alexandru (cum se numea la acea vreme parcul Șevcenko). A cumpărat terenuri și le-a vândut pe mai nimic cetățenilor bogați din Odesa. Dar numai cu condiția să construiască clădiri frumoase. Și așa s-a întâmplat! Iar în 1895 strada a fost redenumită în onoarea creatorului său, Marazlis.
Dar, peste puțin timp... s-au schimbat vremurile, s-a schimbat un regim: au apărut bolșevicii! Securitatea sovietică din Odesa s-a mutat pe Strada Marazlis. Modul de viață a fost perturbat, proprietarii de case au dispărut și contingentul chiriașilor s-a schimbat. Strada Marazlis a fost redenumită Friedrich Engels și a început să fie numită colocvial - faimosul umor al Odesei! - strada NKVD... Pe această stradă, toți securiștii au lucrat și au primit apartamente. Și tot aici au căutat, au găsit și au anchetat dușmani ai poporului și ai revoluției bolșevice.
În timpul ocupației românești, aici - chiar în sediul NKVD - a fost amplasat comandamentul militar al României. Trebuie să recunoaștem că românii au fost cei care au readus strada la numele ei inițial și au redeschis bisericile. Acum, în acest loc se află Colegiul Naval al Flotei Tehnice.
După multe decenii, Strada Marazlis (redenumită așa în 1991) a primit șansa să renască și să se arate în toată gloria ei, ca o adevărată mândrie a Odesei. Dar a apărut o nouă problemă: unii localnici indiferenți la frumos și lipsiți de gust, balcoane urâte și anexe hidoase care urâțesc vechile vile și palate.
Cu toate acestea, odată ce te găsești pe Strada Marazlis, simți din plin fosta măreție și bogăție a Odesei, cu oamenii și istoria lor fabuloasă. De exemplu, pe această stradă a locuit A. Kuprin, care și-a descris aventurile sale la Odesa: aici a zburat cu avionul și cu balonul cu aer cald, s-a scufundat pe fundul Mării Negre, s-a bucurat de aroma salcâmilor albi și a stat adesea la taverna Gambrinus. Și tot pe Strada Marazlis, a trăit Serghei Pankeev - un pacient al lui Sigmund Freud - care se temea de lupi și credea că va muri tânăr, dar... a trăit până la 92 de ani.
Pe Strada Marazlis se află și Clubul Mondial al rezidenților din Odesa. „Odesiții sunt și împrăștiați și concentrați: împrăștiați, pentru că sunt împrăștiați peste tot în lume și concentrați, pentru că sunt concentrați asupra dragostei lor pentru Odesa”.
(text și foto preluate și adaptate din revista Lotsia)
