Cuvântul „dvorik” este tradus cel mai adesea „curte” sau „patio”, dar înțelesul lui este mult mai complex: într-adevăr, curțile interioare odesite sunt niște spații partajate în stil italian, le poți zări prin arcadele de la intrare, dar ele au o puternică asociere cu legendara cultură multinațională a Odesei. Aceste curți constituiau un spațiu comun al vieții odesiților și erau extrem de iubite de cei care le locuiau. Astăzi sunt iubite de cei care le vizitează.
Au fost lăudate de scriitori și poeți iluștri, pictate de artiști, fotografiate pentru nenumărate expoziții și nu lipsesc din niciun tur de oraș. Curțile interioare ale Odesei sunt ca o emblemă, ca o marcă înregistrată a orașului, căruia i-au modelat spiritul și reputația internațională.
Locuitorii erau ca o familie imensă ai cărei membri știau totul unul despre celălalt, se certau și se împăcau constant într-o manieră foarte gălăgioasă și foarte publică. După aceea se adunau cu toții la cină la o masă lungă din curtea interioară. Copiii se jucau împreună, bărbații jucau domino sau discutau politică, iar femeile spălau sau găteau.
Locuitorii mai bogați intrau în apartamentele lor prin intrarea principală din stradă, nu prin curtea interioară. Inițial, majoritatea caselor din Odesa nu aveau apă curentă și canalizare, astfel încât centrul curții interioare era de obicei dominat de o pompă de apă cu o cantitate limitată de apă potabilă și o fântână pentru colectarea apei de ploaie în scopuri nealimentare.
Tot aici era și toaleta, până când s-au introdus instalațiile sanitare în toate apartamente. Deși nicio curte nu semăna cu alta, mai toate aveau pavaje din plăci negre masive, aduse ca balast de navele care veneau din Italia. Din nicio curte nu lipseau scările de fier sau micile grădini personale. Și, bineînțeles, nu lipseau pisicile! Ele au rămas până în ziua de azi!
Alte curți interioare aveau ieșiri pe mai multe străzi sau un pasaj subteran către catacombe, prin care faimoșii gangsteri din Moldavanka scăpau rapid de poliție!
Evident, vremurile s-au schimbat. Astăzi este greu să mai găsești așa ceva. Mulți s-au mutat în apartamente din noile zone rezidențiale ale Odesei înca din anii '60 și '70; alții au emigrat la începutul anilor 1990.
În locul lor s-au mutat chiriași care au venit în oraș pentru a lucra. Puțini dintre ei ajung să absoarbă spiritul orașului. Dar clădirile în sine și curțile interioare, au rămas, spre deliciul turiștilor. Fără îndoială, ele fac parte din patrimoniul cultural, dar cine le mai întreține astăzi?
Multe dintre ele s-au deteriorat iremediabil, mai ales în cartierul Moldavanka. Au fost năpădite de construcții bizare, verande urâte și balcoane din plastic, toate cu un aspect jalnic.
Așa că ar trebui să te grăbești să vezi aceste comori culturale secrete, cât încă mai este ceva de văzut!
