 |
| Regele Ferdinand și Regina Maria pe front, 1917 |
Mărturia unei canadience, măritată cu un român
Odesa, septembrie 1917
Vestea bătăliei de la Mărășești a ajuns târziu la noi aici în Odesa. Dar odată cu venirea la Odesa a zecilor de trenuri încărcate cu soldații români răniți în bătălie, ne-au venit și detaliile terifiante despre luptele înspăimântătoare de la Mărășești. Românii noștri s-au mobilizat în zona cea mai îngustă a Regatului, hotărâți să-și apere ultima bucațică de pământ liber a patriei lor cu toată puterea care le mai rămăsese. Armata română, care fusese reorganizată de către generalul Berthelot și personalul său de ofițeri francezi, plini de energie, și-a așteptat inamicul cu răbdare. Generalul german Mackensen, care cucerise Bucureștiul, i-a atacat în forță cam în urmă cu vreo două săptămâni.
Trebuie să fi fost o mare surpriză rezistența cu care i s-au opus românii. Lupta s-a dus timp de unsprezece zile și nopți. În cele din urmă, germanii au fost alungați înapoi, fiind prima înfrângere decisivă a Germaniei pe teritoriul românesc. După bătălie, când brancardierii s-au dus pe câmpul de luptă pentru a îi căuta pe răniți, i-au găsit pe mulți dintre soldații români morți, stând în picioare, cu puștile strânse strașnic în mâinile lor încleștate, moartea îi secerase chiar așa, susținuți pe verticală de cadavrele celorlalți tovarăși de arme.
Când au văzut că nemții se retrag și o iau la fugă, românilor le-a revenit vechiul lor instinct de luptă corp la corp și au sărit cu toții afară din tranșee, luând-o și ei la fugă înainte, cu baionetele scoase în urmărirea dușmanului. Mii de germani au fost uciși în îmbrățișarea letală a regimentelor de infanterie românești, care și-au păstrat tradițiile de pe vremea strămoșilor lor de la Plevna. Cu toții îi suntem foarte recunoscători Generalului Eremia Grigorescu, cel care a condus armata noastră la victorie și s-a acoperit astfel de glorie.
Dar, aici, în Odesa, ne întrebăm cu toții ce este de făcut cu această situație complicată din Rusia. Dacă se întrerup transporturile de arme, muniție și alimente, românii nu vor mai putea să reziste. Barbu aproape că plânge de furie din cauza întârzierilor provocate de ruși, piedici care duc guvernul nostru de la Iași în pragul agoniei.
Traducere, subtitluri, redactare și adaptare de Tino Neacșu după cartea lui Ethel Greening Pantazzi: "Roumania In Light & Shadow", apărută în 1921.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu