Din fabuloasa istorie a Odesei: azi, primul ghid al orașului

Astăzi nu mai este o problemă să te informezi despre ce să faci sau cum să te deplasezi în Odesa. Atât publicațiile clasice (pe print), cât și cele online oferă o mulțime de informații despre ce anume să vedem, unde să mâncăm și pe unde să ne plimbăm. Dar în trecut, nu exista așa ceva! Primul ghid oficial al Odesei a apărut abia în 1867.

„Dacă te uiţi pe stradă în faţă ori în spate, sau oriunde ai privi încoace şi-ncolo... tot ce-ai să vezi e America! Nu era nimic în Odesa care să ne amintească despre faptul ca suntem în Rusia”, asta-i ce-a spus Mark Twain când a pus piciorul în Odesa, în vara lui 1867. 

Deși numele Odesei a apărut de timpuriu în literatura de ficțiune (1832 - Pușkin: „Evgheni Onegin”) sau în literatura istorică și de călătorii (1830 - Edward Morton: „Călătorie prin Rusia și o ședere la St. Petersburg și Odesa între anii 1827-1829”; 1832 - John Moore: „O călătorie de la Londra la Odesa”; 1837 - Apollon Skalkovsky: „Primii 30 de ani ai Odesei”; 1853 - Anatole de Demidoff: „Călătorie în sudul Rusiei și în Crimeea; prin Ungaria, Valahia și Moldova, în anul 1837”), nu existau ghiduri practice care să informeze despre atracțiile orașului sau pur și simplu despre adrese sau obiective și instituții, necesare atât locuitorilor cât și vizitatorilor.

Eventualii turiști care ajungeau pe mare la Odesa, urcau Scările Potemkin, se odihneau lângă monumentul Ducelui de Richelieu și... încercau să descopere vreun hotel!

În 1864 existau doar 15 hoteluri. Și asta într-un moment în care populația Odesei depășise 125.000 de locuitori! Odată pe an, câteva ziare publicau, totuși, câte o lista - deloc completă - a hotelurilor, restaurantelor, farmaciilor, magazinelor, avocaților, meșteșugarilor, medicilor și a moașelor, dar fără detalii despre adrese sau prețuri. 

Treptat, odată cu schimbarea peisajului urban, principalele străzi comerciale au devenit cele din centru, în dauna celor care duceau spre port. 

Astfel, în zona străzii De Ribas sau a străzii Grecești au început să apară rapid hoteluri, restaurante, birouri și magazine detailste.

Una din cele mai mari probleme în Odesa era aceea a găsirii unei anumite adrese. Nu existau încă peste tot tăblițe cu numele străzilor, iar casele erau cunoscute nu după număr, ci după numele proprietarului. Abia în a doua jumătate a anilor 1800 s-au introdus tăblițe cu numele fiecărei străzi în două limbi - rusă și italiană - și fiecărei case i s-a alocat un număr.

Era clar că orașul avea nevoie de un ghid practic, de un îndrumar, de o statistică.

Dată apariției primului ghid al Odesei a fost 7 octombrie 1867: 137 de pagini, publicat la tipografia Ludwig Nitsche.

Primul capitol era dedicat istoriei Odesei. În următorul capitol erau descrise numeroasele temple ale Odesei. Un alt capitol se ocupa cu descrierea celor mai importante străzi și a celor mai proeminente clădiri. 

Un capitol aparte povestea despre oamenii de știință, despre societățile caritabile, despre medicii din Odesa și despre artele plastice. Pe lângă prezentarea mândriei Odesei - Biblioteca Orașului și a sălilor de lectură private - ghidul enumera și cele mai mari întreprinderi din Odesa de la acea vreme, precum și toate mijloacele de informare existente. 

Desigur, un alt capitol era dedicat divertismentului: clubul englezesc, clubul evreiesc sau clubul german. Acest capitol includea și locurile unde se țineau festivaluri populare: Plaja Langeron, Grădina Botanică și Parcul Ducelui.

Găsim, bineînțeles, și lista cu restaurante, cafenele și hoteluri, prețurile aferente, sfaturi și sugestii. 

Apoi urma un capitol cu adresele funcționarilor, arhitecților, medicilor, companiilor de asigurări, brokerilor, avocaților etc. Ultimele pagini erau dedicate reclamelor plătite de numeroșii comercianți din Odessa: Wagner, Santsebacher, Leroy și mulți alții. Iar la sfârșit se afla și harta orașului. 

 

Așa vă place istoria? Când au apărut primele hoteluri în Odesa?

Hotel Bristol, Odesa

Când spaniolul Jose de Ribas i-a învins pe turci și a cucerit Hagibey-ul pe care l-a transformat în Odesa, conform primului recensământ din 1795, în oraș existau doar 2.349 de oameni. Cincizeci de ani mai târziu, erau deja 100.000 de oameni! În acele vremuri Odesa atrăgea o mulțime de lume de pretutindeni. Pe lângă moșierii și comercianții bogați, industriașii, meseriașii și muncitorii care au venit de la început, în scurtă vreme au început să apară și vizitatorii. Așa au apărut și primele hoteluri.

Unul dintre primele hoteluri din oraș, celebrul "Hotel du Nord", se afla pe Strada Italiană, redenumita în zilele noastre Strada Pușkin. Hotelul oferea camere confortabile și grajduri pentru cai. La 3 iunie 1823 celebrul poet A.S. Pușkin s-a cazat la acest hotel și a locuit aici pe toată perioada în care a fost exilat la Odesa. Astăzi, hotelul a fost transformat în Muzeul Pușkin.

Tot pe actuala Stradă Pușkin s-a deschis în aceiași ani și Hotel de Paris, urmat de Hotel de France pe Strada Deribasovskaya. În 1827 a fost inaugurat și faimosul Hotel Londonskaya, de pe Bulevardul Maritim, care a găzduit oaspeți celebri precum Anton Cehov, Alexander Kuprin, Robert Lewis Stevenson sau Ivan Aivazovsky.

Orașul a continuat să se dezvolte rapid devenind pe lângă un port comercial bogat și o stațiune la modă. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost construite numeroase hoteluri cu un nivel ridicat de confort și cu servicii excelente: Hotel Imperial și Grand Hotel Moscova - pe Strada Deribasovskaya sau Hotel Pasaj - la colțul dintre Preobrajenskaya și Deribasovskaya.

La începutul secolului al XX-lea, Odesa avea peste 40 de hoteluri de lux, cu restaurante în care îi puteai întâlni pe Sarah Bernhardt, Gumiliov, Șaliapin, Lesia Ukrainka, Gogol, Belinski și mulți alți oaspeți celebri. Hotelul Bristol era recunoscut pentru frumusețea lui. Cele mai multe dintre clădirile vechi ale Odesei au găzduit la început hoteluri și pensiuni, iar unele dintre ele sunt funcționale și în ziua de azi.

Alte clădiri, la fel de vechi, au fost renovate din temelii și au fost transformate mai târziu în hoteluri, așa cum este cazul cu elegantul Hotel Aivazovsky, situat pe Strada Bunin într-o clădire care a fost construită în 1852! La fel s-a întâmplat și cu Hotelul Mozart - un fost club aristocratic aflat pe Strada Langeron - sau cu Hotelul Continental de pe Deribasovskaya.