Se afișează postările cu eticheta Jose de Ribas. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Jose de Ribas. Afișați toate postările

miercuri, 28 iulie 2021

Odesa, sau orașul unde limba italiană era cândva limba oficială!

Nu orice om de rând era turist pe la 1835, iar cei care ajungeau la Odesa erau cu atât mai mult uimiţi și  încântaţi de aspectul italienesc al oraşului. În schimb, treizeci de ani mai târziu, Mark Twain era frapat de aspectul tipic american al Odesei! Oricum ar fi fost, clima blândă şi arhitectura neoclasică, peste care fremăta un „joie de vivre” specific Mării Mediterane, abundenţa de magazine pline de delicatese, eleganţa bulevardelor, luxul şi viaţa de noapte, toate contrastau puternic cu imaginea de gheaţă a îndepărtatului Imperiu Rusesc. În prima jumătate a secolului al XIX-lea toată lumea asemuia Odesa unui oraş italian mediteranean, clasic.


Nemţoaica Ecaterina cea Mare - despotul luminat, stăpâna absolută a Imperiului Rus, un imperiu izolat şi înapoiat, dar aflat în plină expansiune teritorială - în viziunea ei asupra a ceea ce trebuia să devină Odesa, a apelat la vestiţii meşteri italieni, arhitecţi civili şi militari, sculptori, ingineri, decoratori, zidari, dulgheri, pietrari, depozitării unei ştiinţe a construcţiilor şi ai unei culturi milenare care puteau transfera cu succes civilizaţia occidentală către oraşul aflat în mijlocul stepei ucrainene. Italienii au fost primii care au construit, înfrumuseţat şi îmbogăţit oraşul descoperit de Jose de Ribas.


Jose (sau Giuseppe) de Ribas şi succesorii lui, Ducele de Richelieu și Contele de Langeron, au chemat aici constructori de renume, comercianţi, medici, dintre care foarte mulţi proveneau din Italia, din Genova, Livorno, Sienna, Napoli, Palermo şi Veneţia. Pe lângă aceştia au venit în Odesa şi misionari, dar şi aventurieri sau civili pur şi simplu. 


Curând, după ce s-a construit şi Opera, aveau să vină din Italia şi cântăreţi, muzicieni, pictori şi poeţi. Astfel, italienii n-au fost doar un simplu val de imigranţi, nu doar o altă parte a mozaicului multi-cultural al Odesei, ci un grup cu o imensă influenţă asupra vieţii primilor ani ai oraşului, prin transferul de afaceri, cultură, artă, muzică, sculptură, pictură, arhitectură. Toate activităţile portuare au fost conduse la început de italieni şi mai toate poziţiile cheie din administraţie au fost ocupate tot de ei în primii ani de existenţă ai oraşului.


În primele decade ale secolului al XIX-lea limba italiană se preda în mai toate şcolile din Odesa, iar numele de străzi erau scrise atât în rusă cât şi în italiană. Practic, la Odesa, limba italiană era lingua franca! Limba italiană nu era folosită doar în comerţ, ci şi în saloane, pe stradă, la Operă! Cazinoul Italian din Piaţa Teatrului era locul preferat de întâlnire al comercianţilor care se vedeau aici cu italienii care aduceau vin, marmură, ulei de măsline, fructe uscate, portocale...


Din 1853, odată cu Războiul Crimeii, numărul italienilor aflaţi în Odesa a început să se împuţineze. Mulţi italieni au rămas aici, dar şi mai mulţi au preferat să plece înapoi acasă. Aveau de dus propriul lor război de emancipare naţională! Din fericire pentru noi, turiştii de azi ai Odesei, avem mărturia vie a trecerii lor prin acest colţ de lume. Aproape toate clădirile de pe Strada Puşkin sau de pe Bulevardul Italian etalează faţade magnifice, solemne şi demne de acelea din Roma, Veneţia, Torino sau Milano.


Preluare și adaptare după „Odesa, seducție și pasiune”, Editura Universitară, 2017


duminică, 18 iulie 2021

„O Sole mio” sau cum Odesa știe să-și plătească datoriile!

(foto de Alexander Meloyan)

Melodia „O Sole mio”, compusă în 1898,  este probabil cea mai faimoasă melodie italiană din lume. Este cineva care nu o știe, care nu a fredonat-o măcar o dată în viață? Enrico Caruso a înregistrat-o în 1916 și de-atunci a făcut înconjurul lumii. Mari cântăreți precum Frank Sinatra, Brian Adams, Elton John sau Lady Gaga au cântat propriile lor versiuni ale celebrei melodii. Interpretarea lui Pavarotti a rămas memorabilă. Chiar și Elvis Presley, în 1960, a creat o versiune rock foarte populară: „It's now or never/ Acum sau niciodată”.

Melodia este indisolubil legată de Napoli, deși versurile nu pomenesc nimic despre celebrul oraș sau despre Marea Mediterană. Însă atât compozitorul cât și poetul erau din Napoli: Eduardo Di Capua și Giovanni Capurro. 

Dar cum și unde s-a născut această melodie? Puțini știu că în 1898, Eduardo Di Capua se afla în... Odesa! Era în turneu împreună cu tatăl sau, un violonist foarte apreciat. 

Compozitorul Eduardo Di Capua a fost impresionat de frumusețea Odesei și - mai ales - de răsăritul soarelui deasupra Mării Negre. Versurile au fost scrise ulterior de poetul Giovanni Capurro, inspirat la rândul sau de pasiunea pentru o frumoasă aristocrată.

Mai târziu, în același an 1898, piesa „O Sole mio” a participat la un concurs de muzică din Napoli, la care a câștigat abia locul 2. Piesa de pe locul 1, „Napule Bello” a fost repede uitată... Oricum, „O Sole mio” s-a răspândit din ce în ce mai mult în întreaga lume și a devenit un succes internațional odată cu înregistrarea legendarului tenor Enrico Caruso în 1916. Din păcate, era prea târziu pentru compozitor și textier, care au murit amândoi la câțiva ani într-o sărăcie totală.

Dar povestea despre „O Sole mio” nu se termină aici! În 1920, în timpul jocurilor olimpice de la Anvers, un alergător italian, Ugo Frigerio, a câștigat proba de 10 km. Când a trebuit să fie intonat imnul Italiei, orchestra nu a mai găsit partitura! Dirijorul a avut o prezență de spirit extraordinară și a ordonat orchestrei să cânte... „O sole mio”. Imediat publicul stadionului a reacționat, începand să cânte melodia împreună cu orchestra!

Se pare că, până la urmă, Odesa știe să își plătească datoriile! Întemeiată de un faimos napoletan de origine spaniolă, Jose de Ribas, de la care a primit suflul italian și mediteranean, Odesa și-a plătit datoria inspirând un cântec care este astăzi o emblemă a identității italiene!