O poveste fabuloasă (X) - La Revoluția Franceză nu a fost şi maşina Mariei-Antoaneta rechiziționată?

Odesa, Gara feroviară la 1918

Mărturia unei canadience, măritată cu un român

Odesa, 9 februarie 1918

Incapabilă să mă ocup de ceva, cu atâtea lucruri pe capul meu, m-am dus din nou în această dimineață la Consulatul american ca să îl intreb pe Domnul Ray dacă mi-ar putea obține de la Racovski permisiunea de a merge în vizită la Barbu, pe nava-închisoare, o favoare despre care auzisem că alte femei beneficiaseră deja ca să-şi vadă soții.

- Ce-ar fi să te duci chiar dumneata sa-l întrebi! E chiar aici! - mi-a zis, arătând spre ușa biroului său personal. - Cred că Racovski este într-o stare de bună dispoziție, la câte milioane numară el în momentul ăsta!

Aşadar, era adevărat. Din primul moment al sosirii sale la Odesa, Racovski încercase să dea de fondurile băneşti ale Guvernului României. Revoluția are nevoie de bani ca să reuşească, nu? Barbu dăduse sfoară-n-țară că banii româneşti fuseseră trimişi în Iași cu avionul, dar Racovski nu s-a lăsat păcălit. Cum a descoperit Racovski că o parte din bani au fost depozitați la Consulatul american...este o altă poveste, şi lungă, şi nenorocită, o poveste despre încredere şi trădare! Domnul Ray mi-a spus că Racovski s-a prezentat la el cu o hârtie prin care era autorizat să utilizeze fondurile băneşti pentru "românii săraci din Odesa". Ar fi fost inutil să i se opună, cu hârtie sau fără hârtie.

Obsedată de dorința de a obține permisiunea de a-l vedea pe Barbu, am intrat în biroul în care se afla Racovski. Aveam în fața mea un om subțire, cu barbă, cu ochi luminoşi și pătrunzători, privind fix şi încruntați asupra mea. Când am început să-i vorbesc în limba engleză, fața lui s-a relaxat. Mi-a răspuns tot în engleză, cu un accent pur și fluent, iar după câteva momente mi-a spus să iau loc. Ochii mei priveau fascinați la muntele de bani aflați pe birou, la bancnotele acelea de toate culorile. Trebuie că erau miloane acolo. Racovski mi-a aprobat permisiunea, am dat mâna cu el şi am ieşit.

Afară, pe stradă, primejdia plutea în aer. În drum spre casă, am văzut o femeie arestată, escortată de un soldat. Mai încolo, pe Deribasovskaya, tocmai când voiam sa traversez pe trotuarul opus din cauza aglomerației, a început o îmbrânceală generală în mijlocul străzii. Am observat o femeie aproape de mine purtând un guler de blană frumos, aruncat peste umeri, și m-am gândit că e o nebunie să porți aşa ceva pe vremurile astea. Deodată am auzit-o țipând! Cineva îi smulsese gulerul de blană şi o luase la fugă. Am mers mai departe, liniştită, fără să spun nimic, ca şi când nimic nu se întâmplase. Tâlharii forțează adesea femeile să se descalțe de cizme și de șoșoni în plină stradă, fără ca nimeni să spună ceva sau să le ia apărarea femeilor...O prietenă de-a mea, o belgiancă bogată, a avut parte de ceva mai rău. A fost dată jos, cu forța, din automobilul ei de un grup de bolşevici şi aceştia i-au luat pur şi simplu maşina. Au zis că se rechiziționează! A protestat, spunând că ea nu este cetățean rus și că nimeni nu are dreptul să i-l ia.

- Și ce contează asta? - i-au răspuns bolşevicii. - La Revoluția Franceză nu a fost şi maşina Mariei-Antoaneta rechiziționată?

Nevasta Consulului grec a venit să mă viziteze în această după-amiază. Starea de nevroză făcea ravagii în toată Odesa. Mi-a povestit, ca fiind absolut autentic, că un localnic, indignat de lipsa de caracter a multor locuitori ai Odesei, de faptul că nimeni nu ia atitudine, a decis să se împotrivească tuturor rechiziționărilor, de orice fel. A reușit să facă rost de un revolver cu care a ieșit să-şi facă obişnuita plimbare de după-amiază. Un trecător s-a lovit de el pe stradă. Instinctiv, omul nostru a dus mâna la buzunar şi a simțit că nu mai avea ceasul. Și-a scos pistolul, l-a prins pe acel trecător şi a strigat la el să îi dea ceasul, fluturându-i arma în față. Individul, speriat, a scos un ceas şi i l-a dat. Triumfător, omul s-a întors acasă, nerăbdător să-i povestească nevestei aventura lui. Aceasta îl astepta în uşă:

- Ai venit cam târziu - i-a spus ea - dar de ce m-aş mira?. E prima dată în viața mea când te-am văzut plecând în oraş fără să îți iei ceasul cu tine!

Traducere, subtitluri, redactare și adaptare de Tino Neacșu după cartea lui Ethel Greening Pantazzi: "Roumania In Light & Shadow", apărută în 1921.

O poveste fabuloasă (VI) - Nori negri deasupra Odesei

Opera din Odesa, 1917

Mărturia unei canadience, măritată cu un român

Odesa, noiembrie 1917

Ieri, când Barbu s-a dus la muncă, a plecat la una dintre întâlnirile lui obişnuite cu un general rus și l-a găsit în biroul acestuia pe șoferul generalului! Șoferul era de-acum comandantul unităţii militare, fusese pus în funcţie de soviete! În alte unităţi militare ofițerii au demisionat cu toţii, deoarece nu-şi mai puteau îndeplini misiunile, din moment ce subordonaţii lor nu le mai ascultau ordinele. Flota rusă este foarte puternică aici, în portul Odesei. Marinarii ruşi şi-au alungat toţi ofițerii și acum fiecare navă este sub comanda sovietelor.

Am auzit povești sinistre despre procese desfășurate în miez de noapte la bordul unei nave. Sovieticii îi vânează și îi arestează pe toți ofițerii pe care ei îi consideră nepopulari. Despre mulți dintre aceștia nu s-a mai auzit nimic niciodată după ce au fost arestați. Deseori auzim împușcături pe străzi în timpul nopții. Ducându-se la piață într-o dimineață, Dumitru a văzut un om culcat pe trotuar. Nu mai era nimeni prin apropiere. Dumitru s-a aplecat asupra lui și și-a dat seama că bietul om fusese împușcat în spate și zăcea mai mult mort decât viu într-o baltă de sânge.

Generalul Vivescu a sosit la Odesa și acum învaţă să preia din mers conducera Misiunii militare românesti, în condiții extrem de complicate. Misiunea militară franceză, care cooperează îndeaproape cu a noastră, trece și ea printr-o perioadă dificilă, deși francezii sunt mult mai influenți decât românii. Cauza fricțiunilor dintre români și ruși este legată de paza cantităților mari de bunuri destinate României, produse stocate în depozitele de lângă stațiile de cale ferată aflate pe drumul dintre Odesa și Iași, pe singura linie de cale ferată dintre cele două orașe, linie care trece prin Basarabia.

Bande înarmate de hoți disperați se furișează până la aceste depozite, pe timp de noapte, și fură cizme, paltoane, arme, sau orice altceva care cred ei că le-ar trebui sau le-ar plăcea. Paznicii, care sunt ruși, sunt fie indiferenți, fie împart prada cu hoții. Generalul Berthelot, cel care a reorganizat armata noastră, este profund îngrijorat, și a cerut guvernului român sa trimită cât mai multe trupe în Basarabia pentru a proteja aceste depozite, atât de vitale și de necesare pentru armata română. Nici plângerile noastre și nici anchetele rușilor n-au dus la nici un rezultat. De fapt, este un haos atât de mare la ruși, e o asemenea debandadă în armata lor, încât la fiecare alte 24 de ore are loc o schimbare completă a personalului din toate departamentele militare, astfel încât românii trebuie să reia totul de la zero, să o ia practic de la capăt cu toate explicațiile și negocierile.

Odesa, decembrie 1917

N-am avut nici un fel de ziare de mai bine de o lună. Nu mai putem să ne bazăm nici pe iluminatul electric, asa că ne-am văzut obligați să ne aprovizionăm cu lumânări, pe care să le-avem întotdeauna la îndemână. Le aprindem cu jăratic, pentru că chibritele sunt imposibil de găsit. Ca să putem cumpăra zahăr, petrol lampant, săpun sau pâine, Dumitru trebuie să stea la coadă ore întregi în fața centrelor de distribuție, care acum sunt conduse de soviete, și de multe ori se întoarce acasă cu mâna goală. Provizia noastră de combustibil este pe terminate, așa că luăm o singură masă caldă pe zi. Ca și la Iași, singurele subiecte de conversație au devenit condițiile elementare ale traiului de zi cu zi. S-au descoperit niște bombe în vecinătatea noastră – se spune că ar fi trebuit să fie aruncată în aer o bancă, dar, din fericire, oficialii băncii le-au găsit la timp. În ciuda tuturor acestor întâmplări, sala Operei este plină la fiecare spectacol, în fiecare noapte. Soldații ocupă lojele și cele mai bune locuri din sală, însoțiți de femei înfășurate în paiete fine. Își îmbrățișează femeile în văzul tuturor, ori de câte ori au chef. Hoții de buzunare sunt în elementul lor atunci când publicul iese din sală. Mulți români au pățit-o așa, li s-au furat mari sume de bani când au ieșit de la spectacol.

Barbu a fost până la Iași, un drum foarte incomod, pentru a vedea în ce stadiu sunt formalitățile legate de plecarea noastră în America. A aflat că este foarte posibil să avem gata toate documentele necesare abia după Anul Nou. Judecând după informațiile pe care le-am primit, Siberia este ravășită de luptele armate dintre partidele politice care își dispută între ele influența în principalele orașe. Începem să avem îndoieli că vom putea să mai ieșim vreodată din Odesa, deși zilnic românii noștri încearcă să fugă urcându-se în trenurile supraaglomerate care merg spre Arhanghelsk, sperând că de acolo vor putea lua un vapor către Franța.

Într-o clădire în care se afla înainte o prestigioasă școală de fete, se află acum Partidul Ucrainenilor. Toată această parte din sudul Rusiei a fost cunoscută în vechime sub numele de Ucraina, iar locuitorii ei se deosebesc din toate punctele de vedere, inclusiv ca limbă, de rușii din nord. În ultimul timp, ideea unei Republici a Ucrainei, care să fie independentă de guvernul central condus de bolșevicii de la Petrograd, a devenit foarte populară printre oamenii cultivați și educați din Odesa. Ei au organizat un grup puternic în speranța că-i vor putea domina pe partizanii schimbărilor revoluționare violente, că se vor putea opune teroriștilor care doresc confiscarea proprietăților și că,în același timp, vor fi în stare să insufle sentimente patriotice în rândul locuitorilor Ucrainei. Drapelul pe care l-au adoptat are culorile albastru și galben. Îl vedem agățat pe mai toate clădirile. Soldații care sunt de partea ucraineană poartă banderole verzi, dar nu îți trebuie cine știe ce supraputeri ca să îți dai seama imediat că toți au de fapt câte două banderole: una verde la vedere și încă una roșie în buzunar. Amândouă taberele, și cea ucraineană și cea bolșevică, oferă între două sute și două sute cincizeci de ruble dacă treci de partea lor...

Traducere, subtitluri, redactare și adaptare de Tino Neacșu după cartea lui Ethel Greening Pantazzi: "Roumania In Light & Shadow", apărută în 1921.