Se afișează postările cu eticheta mare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mare. Afișați toate postările

miercuri, 11 august 2021

Din fabuloasa istorie a Odesei: azi, Treptele Potemkin

Cea mai faimoasă scenă din istoria cinematografiei
Celebritatea universală a Treptelor Potemkin se datorează unui film la fel de universal celebru: „Crucişătorul Potemkin", din 1925. Cine a văzut teribila scenă a masacrului de  pe Treptele Potemkin, când soldaţii Ţarului împuşcă poporul (ce frază marxistă mi-a ieşit!) venit să se solidarizeze cu marinarii răsculaţi de pe crucişătorul Potemkin ancorat în port, o scenă halucinantă, când, ca spectator, îţi zvâcnesc tâmplele de durere văzând un cărucior cu un bebeluş rostogolindu-se în jos, pe scări, în bătaia puştilor cazacilor, nu o va mai uita niciodată! 

Mii de bărbaţi şi femei fug, în jos, haotic, pe scările gigantice, sperând să scape cu viaţă. Este probabil cea mai faimoasă scenă din istoria cinematografiei. Mai contează că nu e nimic adevărat, ci că e o pură şi genială propagandă bolşevică? Impactul a fost atât de mare încât şi azi lumea este convinsă că aşa s-a întâmplat în realitate! E un caz unic în istoria umanităţii, în care un film a făcut faimos un oraş, Odesa, şi un simbol al acestuia: Treptele Potemkin! Celebritatea lor a devenit la fel de mare ca aceea a Turnului Eiffel sau a Domului din Milano. 

A fost un caz celebru de manipulare în masă, dar care a avut şi un efect colateral, la care nici comuniştii, nici regizorul nu s-au gândit: filmul acesta a fost probabil cea mai percutantă campanie de promovare turistică a unui oraş pe plan mondial! Regizorul Serghei Eisenstein a trecut dincolo de propagandă şi a dat lumii o capodoperă. Că ne-a manipulat pe toţi... asta e puterea magică a celei de-a şaptea arte! Scena „Scării din Odesa" a fost reluată şi redată în fel şi chip de zeci de regizori de la Hollywood în alte filme faimoase, atât de mare a fost influenţa acestui film peste timp, considerat, zeci de ani de-a rândul, cel mai bun film din istoria cinematografiei! 

De-aici, de la acest film, şi-au luat Treptele numele de Potemkin, pentru că ele se numeau, de fapt, Treptele Primorsky (Maritime), nume pe care, oficial, şi l-au recăpătat în ziua de azi. Dar, dacă nici locuitorii Odesei nu le spun decât tot aşa, Treptele Potemkin, noi de ce le-am spune altfel?


O fantezie pe cât de scumpă, pe atât de inutilă
Însă acest simbol al Odesei constituie un exemplu clasic de construcție costisitoare și, în principiu, lipsită de orice semnificație practică, dar care, în timp, a dobândit proprietăți și calități cu totul noi, transformându-se într-un monument de arhitectură, o sursă de mândrie locală, o parte integrantă a mitului Odesei. 

Ca și în cazul Turnului Eiffel, nimeni nu pricepea la acea vreme de ce și cine are nevoie de ele, la ce folosesc și de ce costă atât de mult!

Chiar și numele în sine - Potemkin - nu are absolut nicio semnificație istorică, ci doar una de propagandă, după cum am arătat înainte! 

Celebrele scări leagă portul de centrul oraşului. Astăzi, scările au o lungime de 142 de metri şi un total de 192 de trepte, cu 8 mai puţin decât au avut la început. Diferenţa de altitudine este de aproximativ 30 de metri. Treptele din partea de jos au o lăţime mai mare decât cele din partea de sus, astfel încât, dacă le privim de la baza de jos, nu vom putea vedea altceva decât treptele! Iar dacă ne aflăm sus şi vom privi în jos... nu vom vedea nicio treaptă, ci direct marea! Există o filozofie profundă în spatele acestor iluzii optice: atunci când începi viaţa, drumul pare lung şi plin de obstacole, dar când ajungi în vârf, obstacolele dispar şi nu mai vezi decât etapele importante ale vieţii.

La sfârșitul anilor 1830, un geograf francez deplângea construcția acestor trepte: „acum doi sau trei ani a început construcția acestei scări gigantice, din fața statuii Ducelui de Richelieu, care coboară lin pe țărmul mării. Această structură - o fantezie pe cât de scumpă, pe atât de inutilă - a consumat deja fonduri enorme și va avea un buget exorbitant. Vor să o decoreze cu vaze și statui, dar crăpăturile puternice stârnesc deja teama de o distrugere iminentă a acestei scări uriașe, care, apropo, va fi utilă doar celor câțiva care se plimbă pe Bulevardul Maritim”. 


Un proiect pornit cu stângul
Experții în construcții știau că Odesa stă pe un teritoriu problematic, din cauza structurii stratificate a solului, a prezenței apelor subterane la diferite niveluri, a compoziției solului și a catacombelor.

Faleza Bulevardului Maritim, de unde coboară Treptele Potemkin, este ca o secțiune stratigrafică standard a solului Odesei: în partea de sus - un strat subțire de sol, mai jos - argile asemănătoare loess-ului, și mai jos - argile roșii-maronii, care sunt acoperite de un strat gros de calcar din care a fost construit întregul oraș vechi. Așadar, majoritatea problemelor au apărut din simplul motiv că, atunci când argila se umezește își schimbă fundamental proprietățile fizice și mecanice, în special volumul. Umezeala este inevitabilă, din cauza apelor subterane. Construcția scărilor a fost complicată tocmai de faptul că apele subterane ies la suprafață chiar în această zonă. Autorii proiectului nu au ținut cont deloc de toate aceste circumstanțe dificile. 

Un cadou pentru cei puțini și bogați pe banii celor mulți și săraci
La mijlocul anilor 1830, pe Bulevardul Maritim erau deja o mulțime de palate și case elegante ale elitei și ale nobilimii locale. Pe aripa dreaptă, dacă privești din josul Treptelor, se afla palatul guvernatorului general, contele Vorontov, iar la stânga - Bursa, actuala Primărie a Odesei. Palatele contelui Potoțky, al contelui Narușkin și al prințului Lopuhin sau ale marilor negustori, ca Rodokanaki, Sarato, Verani sau Foucault erau aliniate maiestuos de-a lungul bulevardului. Ceva mai târziu, unele dintre aceste clădiri au trecut în posesia altor personaje ilustre - Stroganov, Marazli, Rally, Efrusi, Vassal, Gary, Rossi etc. Chiar la mijlocul bulevardului, unde se află statuia Ducelui de Richelieu, era un scuar delimitat de două palate semi-circulare, din care pornea Strada Ecaterina, perpendiculară pe Bulevardul Maritim. Exact așa este și astăzi! În dreapta erau birouri oficiale, iar în stânga - hotelul la modă „Sankt Petersburg”. 

Și cu toată această frumusețe de nedescris, dincolo de bulevard, spre mare, dacă priveai în jos, vedeai ici și colo niște scări de lemn dărăpănate, singurele pe care puteai ajunge până jos pe țărm și un peisaj dezolant. Potrivit lui Voronțov, „scara uriașă” ar fi trebuit să încoroneze în mod armonios ansamblul urbanistic de pe Bulevardul Maritim. Acest pretext nu era tocmai neadevărat dacă luăm în considerare faptul că tânăra Odesă trebuia „promovată”, astfel încât să atragă cât mai multe resurse materiale și umane. Voronțov punea la bătaie un milion de ruble pentru binele orașului, evident, din taxe și impozite. În realitate, toată lumea știa că această scară gigantică era de fapt un cadou pentru nevastă-sa, Elisabeta Voronțova!

Munca lui Sisif
Zis și făcut, construcția scării a fost scoasă la licitație. Câștigătorul a fost G. Zavațky care era și proprietarul Hotelului „Sankt Petersburg”. Celebrul arhitect al Odesei - Francesco Boffo - de origine italiană, care, printre altele, proiectase și clădirile semi-circulare despre care am vorbit, a definitivat proiectul scărilor în februarie 1836.

Zavațky a început să lucreze în ianuarie 1837, angajându-se se termine grandioasa construcție în șapte luni! Chiar și azi, dispunând de echipamentele cele mai moderne, așa ceva ar fi imposibil! Este complet de neînțeles modul în care Primăria Odesei s-a aventurat într-o astfel de poveste! Astăzi știm că Voronțov dorea cu orice preț construcția acestor trepte!

Se pare că Zavațky nu avea nici cea mai mică idee despre surprizele inginerești și geologice pe care i le pregătiseră panta abruptă de pe litoral și fâșia de coastă îngustă. Și, în mod evident, a fost indus în eroare și de proiectul lui Boffo, un excelent arhitect-artist, care se pare că uneori nu era deloc preocupat de sprijinul tehnic necesar pentru sublimele sale proiecte. Astfel că neglijarea completă a condițiilor geologice a dus la un efort istovitor din partea constructorului. 

Este mai mut ca sigur că Boffo fusese pur și simplu agasat de proiectarea unui capriciu, a unui lucru inutil, bun doar pentru imaginea publică a lui Voronțov. 

O construcție care nu se mai termină
Construcția a mers foarte prost: alunecările de teren erau nesfârșite și fluxurile de apă împiedicau executarea lucrărilor sau chiar le stopau. Zavațky a cerut o amânare de 6 luni a dării în folosință, dar chiar și așa, prea puține s-au schimbat. Primăria s-a alarmat și a format o comisie specială de supraveghere, care i-a inclus pe inginerii Upton și Fan der Fleis. După un audit, au revizuit proiectul inițial și au făcut modificări semnificative. Zavațky, desigur, a protestat, deoarece în acest fel au apărut lucrări care nu erau prevăzute în buget. 

Am putea spune că, în esență, uriașele scări erau de fapt un pod pietonal înclinat care lega platoul înalt, Bulevardul Maritim, de coasta mării. Așa au și fost construite treptele, ca un pod - cu arcade de piatră transversale și stâlpi de diverse înălțimi, conform proiectului revizuit al lui Upton. Diferența de lățime între partea de jos față de cea de sus (21,7 și 13,4 metri) a creat efectul celebrei perspective de paralelism. La început, scările duceau direct la mare, dar mai târziu, după construirea digului, opt trepte inferioare au fost îngropate în pământ. O plajă îngustă nu era cea mai bună bază pentru o astfel de structură gigantică. Era necesară consolidarea bazei, la țărm.

Tot bugetul Odesei!
La mijlocul anilor 1830, veniturile anuale ale Odesei totalizau aproape 1,3 milioane de ruble. Cheltuielile cu construcția treptelor au fost estimate la... un milion! Adică aproape tot bugetul! Și pentru ce? Ca să satisfacă un capriciu al lui Voronțov? La acel moment orașul avea 60 de mii de locuitori. Nu toți aveau apă curentă, canalizare sau surse fiabile de alimentare cu apă, nici combustibil, nici materiale de construcție, și tot așa. Climatul era arid, holera și ciuma pândeau la colț, iar Primăria își dădea tot bugetul pe construcția unor scări?

Dar asta era firea lui Voronțov: dacă își propunea ceva, atunci acel lucru avea să se întâmple cu siguranță. Noul contract cu Zavațky prevedea finalizarea lucrărilor până la începutul lunii iunie 1838, dar au urmat noi prăbușiri ale marginii pantei și apele subterane au dus la noi alunecări de teren... 

Scara gigantică
În noiembrie 1841 s-a ajuns la concluzia că scara părea a fi complet terminată. Inaugurarea efectivă a avut loc abia în 1842. Ulterior, panta de pe ambele părți ale scărilor a fost complet fortificată cu copaci și grădini - adică actualele parcuri Grecesc și Istanbul.

În final, constructorul a continuat să lucreze mult timp fără să mai fie plătit. Căutându-și dreptatea, a apelat la împăratul Nicolae I care i-a dat dreptate, iar Primăria Odesei a trebuit să îi plătească încă 77.584 de ruble. 

Funicularul Odesei
Funicularul care rulează alături de Treptele Potemkin pe partea dinspre Parcul Istanbul, leagă Bulevardul Maritim de Strada Maritimă și de Portul Odesa.

Funicularul a fost deschis la 8 iunie 1902 și după multe restaurări și renovări, astăzi are două șine cu ecartament de doi metri și rulează pe o lungime de 130 de metri, având o capacitate de 12 pasageri, cu o durată a călătoriei de 3,5 minute.


Mitologie urban
ă
Anii au trecut și totul a devenit mitologie... Treptele Potemkin au devenit un simbol al Odesei, fiind admirate de scriitorii, pictorii și artiștii din lumea întreagă. Astăzi, nimeni nu s-ar gândi să-i mai reproșeze lui Voronțov cheltuielile imense necesare construcției lor! 

O prima restaurare a Treptelor a avut loc în anul 1933. O a doua a fost destul de recent, în anii 2016-2017. 

Comoară a culturii cinematografice
Între timp, Trepte Potemkin au fost declarate - oficial - comoară a culturii cinematografice europene și sunt un must see pentru oricine ajunge la Odesa! În cadrul Festivalului Internațional de Film care se ține în fiecare vară la Odesa, pe Treptele Potemkin au loc proiecții de filme clasice mute acompaniate live de orchestra Operei!


(adaptat după „Odesa, pas cu pas”, „Odesa, seducție și pasiune” și blogul „viknaodessa”)

joi, 22 iulie 2021

O privire onestă, obiectivă asupra plajelor Odesei: azi, Langeron

Plaja Langeron ar putea fi definită ca o combinație de elitism, aglomerație și delicii gastronomice. Există cel puțin opt locații diferite în zona acestei plaje. Și, din păcate, doar una dintre ele se poate lăuda cu un tobogan adevărat. În același timp, există și un punct forte: șansa - dacă ai bani, desigur - să mânanci și să bei tot ce vrei, tot ce e mai bun. 

Astăzi Langeron este unul dintre cele mai renumite locuri din Odesa. Punctele de atracție? - poziția centrală și prezența Delfinariului, precum și a unui mare număr de restaurante pe țărmul mării. Exact aici, cu aproximativ 200 de ani în urmă, pe aceste teritorii practic sălbatice, Contele de Langeron a primit permisiunea de a-și construi o casă de vară. Curând, Casa Langeron a devenit locul unde aveau loc cele mai frumoase baluri și recepții și unde lumea bună din Odesa respira aer proaspăt. Câteva decenii mai târziu, zona s-a transformat într-o plajă la modă. Contele de Langeron a lăsat moștenire această plajă locuitorilor Odesei. 

Ca orice altă mare plajă a Odesei, și Plaja Langeron este formată din mai multe plaje mai mici. Adesea o porțiune de plajă este închiriată de un restaurant, o cafenea sau de un hotel din apropiere, astfel încât este uneori dificil să distingem o zonă de alta. Pare că doar culorile umbrelelor, șezlongurilor și a bungalourilor așezate pe nisip, de-a lungul mării, se schimbă.

Când se gândesc la Plaja Langeron, odesiților de astăzi le vin în minte mai multe imagini. Prima, poate, este cu privire la cele două bile uriașe! Un exemplu de arhitectură care a apărut cel mai probabil la mijlocul secolului al XX-lea. Oricum, nimeni nu-și amintește cum au ajuns pe Plaja Langeron, dar asta nu le-a împiedicat să devină un fel de carte de vizită a zonei. O altă imagine este Delfinariul. Sau o alta, de ce nu, superbul ansamblul de fântâni colorate! Dar cum totul este în schimbare, nu știm cum va arăta Langeron în următorii câțiva ani. Ar fi frumos să se păstreze ideea originală, și anume că, în primul rând, plajele sunt destinate recreerii, nu cateringului, comerțului sau hotelurilor.

În plus, toate plajele, conform normelor existente, sunt închiriate exclusiv „pentru a oferi turiștilor contra cost servicii de plajă cu confort sporit”. Iar aceste servicii includ: furnizarea de echipamente de plajă (șezlonguri, umbrele de plajă etc.), închirierea de echipamente sportive (tenis, biliard, volei, bărci, biciclete marine etc.), construirea de aqua-park-uri, piscine pentru copii și alte obiective de divertisment care nu interferează cu înotul și recreerea altor turiști aflați pe plajă.

Dar la Langeron, care acum este împărțita în mai multe plaje, nu este totul chiar așa. Plaja care corespunde cel mai bine criteriilor de mai sus este Santa Barbara, situată la granița cu următorea mare plajă a Odesei, Otrada.


Plaja cu platformă de lemn  
De fapt, această zona a Plajei Langeron poate fi numită cu greu... plajă, pentru că este în întregime terasată și acoperită cu o platformă de lemn. Dar, în același timp, este foarte, foarte populară în rândul locuitorilor din Odesa, deoarece are niște avantaje: fără nisip în lucruri și pe corp, absența șezlongurilor care aglomerează spațiul, scările care duc direct la mare, proximitatea unor restaurante bune și a Delfinariului, plus apropierea de parcare și, în general, de centrul oraşului. Amatorii de plajă de aici au fost întotdeauna mulțumiți de toaletele foarte decente și de dușurile de lângă fiecare coborâre în mare. 

Dar nu este clar dacă salvamarii lucrează pe această plajă și dacă există vreun post de prim ajutor, deși, cel mai probabil, dat fiind că Hotelul Nemo se află chiar pe țărmul marii, această problemă trebuie că este rezolvată. 




Zona a fost gândită mai degrabă ca o faleză, ca un loc de respirat aer proaspăt, ca o tranziție lină de la terasament la adevăratele plaje. Dar multora le place să facă plajă chiar aici, departe de aglomerație.  Cel mai probabil, fundul mării din această zonă nu a fost explorat, prin urmare, pentru propria siguranță, este mai bine să te odihnești pe terasă cu o ceașcă de cafea în mână, fără a înota dimineața devreme sau în afara sezonului!

Cele două bile legendare
De fapt, cele două bile sunt singurele care au vreun sens în această zona, pentru că restul este un haos; toate sunt amestecate: șezlongurile, bungalourile, barurile, cocktailurile, umbrelele... 

Prețurile serviciilor sunt, în general, ca peste tot - un șezlong: 100 grivne, o umbrelă: 50, un pat: 500, un bungalou: 700. Barurile și terasele sunt peste tot, dar este dificil de înțeles care este acea suprafață gratuită de 30% din suprafața plajei.





Complexul de divertisment Telnyashka 
Numele în sine (tricou alb albastru) te duce cu gândul la ceea ce te așteaptă pe această plajă: culorile albe și albastre ale șezlongurilor, barmanii care inventează tot felul de cocktail-uri colorate și muzică exotică! Prețurile sunt aceleași: 150 grivne pentru un șezlong cu umbrelă și 500 pentru un pat. Totul este destul de calm și logic. Dar va trebui să cauți o toaletă în restaurantele de la etaj. Există, de asemenea, un post de prim ajutor undeva la etaj, care, însă, pare deja închis pe la jumătatea zilei.

Sunset Beach 
Dacă mergi de-a lungul terasamentului,  dincolo de punctul de închiriere a bărcilor, se deschide Sunset Beach. Pare destul de mare - există un teren de volei la îndemâna tuturor și zone de plajă gratuite și, desigur, toate tipurile de servicii pe plajă: șezlonguri, paturi, bungalouri, cocktailuri la prețuri rezonabile. Aici, dacă ai bani, nu vei putea rămâne nemancat; mâncarea este peste tot pe Langeron: porumb fiert, vată de zahăr și, evident, delicatesele de la terase și restaurante.

Clubul Violet Beach 
Totul este clar aici: umbrelele violete acoperă întreaga plajă. Prețurile pentru servicii sunt tradiționale: un șezlong cu o umbrelă - 150 grivne, un pat - 500, bungalouri - 700, un prosop  - 70 grivne; este necesar un depozit de 200 grivne.

După Violet Beach totul devine confuz până la Cheiul 1. Următorele plaje sunt mici, arondate diferitelor restaurante și hoteluri, cum ar fi hotelul Skopeli sau restaurantul Veranda. În teorie, aici ar trebui să stea numai turiștii de la locațiile respective, dar vine toată lumea de-a valma, așa că nu mai știi ce este gratuit și ce este privat, toate sunt amestecate: umbrele, prosoape, șezlonguri... 


Cheiul 1
Inițial, aici era un restaurant, dar acum, dincolo de restaurant, poți coborî pe plaja cu același nume, unde poți lua un șezlong cu o umbrelă pentru 160 grivne. Condițiile sunt destul de democratice: dușuri și toalete pentru toată lumea.



Santa Barbara 
Și, în sfârșit, ajungem și la ultima plajă din zona Langeron: „Santa Barbara”. Plaja nu iese în evidență pentru ceva anume, dar pare destul de confortabilă. Există o toaletă publică pentru 5 grivne. Sunt oferite tot felul de servicii, de la șezlonguri banale până la scufundări. Există chiar și o patiserie. 



Trebuie spus că nici (toate) autoritățile, nici mulți turiști nu își fac... treaba! La mijlocul lunii iulie, încă mai există o mulțime de alge în apa mării, lângă țărm. Pe de altă parte, mulți turiști nu se satură să lase munți de gunoaie în urmă. Există senzația că plajele sunt încă accesibile tuturor, dar nu toate sunt echipate corespunzător. Mai este ceva ce trebuie cerut cu insistență autorităților: pe lângă curățenie, mai multe puncte de ajutor medical, cu semne  vizibile și funcționale. Încet încet, unele zone au deja o infrastructură de înaltă calitate!

(preluat, adaptat și dezvoltat după lotsia.com)

miercuri, 21 iulie 2021

Top 10 locuri neobișnuite pe care trebuie să le vezi în Odesa

Toată lumea știe că indiferent dacă îți place sau nu, trebuie să mergi la Odessa! Orașul este renumit pentru mâncarea sa delicioasă, trecutul fabulos și, desigur, aici este și marea! Dar, de multe ori ne punem întrebarea: ce să facem în Odesa după o dimineață de odihnă la plajă și după ce am mâncat tot felul de delicatese locale? 

O listă obligatorie cu locuri de văzut ar cuprinde strada De Ribas și bulevardul Maritim, Treptele Potemkin și celebra Operă, parcul Istanbul și parcul Grecesc, plajele Langeron și Arcadia și tot așa.

Numai că Odesa știe să vorbească fiecăruia pe limba lui - unii sunt atrași de monumentele arhitecturale, alții de minunile gastronomice... unii adoră conversațiile vesele de la terase, iar alții - norocoșii! - găsesc perspective neobișnuite ale Odesei. La urma urmei, Odesa nu este doar strada Deribasovskaya. Acest oraș are atât de multe fețe care merită toate să fie văzute, auzite și... degustate!

Hai să ne plimbăm prin Odesa și altfel decât ca un turist îndrăgostit iremediabil de luxul și eleganța străzilor la modă din Odesa. 

1
Teatrul Verde
Atât teatrul cât și parcul aferent sunt un loc special, situat în centrul istoric al Odesei pe strada Marazlievskaya, una dintre cele mai frumoase străzi din oraș. Teatrul funcționează doar în timpul sezonului estival, însă evenimentele sunt atât de multe, interesante și diverse, încât rișți să-ți petreci tot timpul aici! Pe lângă componenta de divertisment, aici poți oricând să mânanci ceva interesant și pe urmă să te odihneșți... într-un hamac!
2
Noul Bazar
La modul ideal, bazarurile nu sunt doar un loc pentru cumpărături, ci și un loc pentru tot felul de descoperiri. Noul Bazar poate oferi o mulțime de senzații plăcute - de la curățenia neobișnuită pentru o piața până la culoarea și picturile  de pe pereți!

La intrare tronează un monument al legendarei pisici a Noului Bazar - Bazarina. Chiar și în ziua de azi poți auzi povești de la negustori despre această pisică - atât de drăguță și atât de grasă încât trebuia să stea pe două scaune, pentru că pe unul singur pur și simplu nu avea loc! Și mai este și posibilitatea de a încerca totul înainte de a cumpăra: carne, brânză, morcovi coreeni... Pâinile foarte subțiri și prăjiturile delicioase sunt făcute chiar în bazar!
3
Piața de Cărți
Trebuie remarcat de la început că numele de Piața de cărți nu te pregătește absolut deloc pentru ceea ce urmează să vezi. Pentru că acesta este un loc legendar în care de multe decenii - știe toată Odesa - s-a schimbat valută la un preț foarte avantajos și de unde poți cumpăra la bani foarte buni tot felul de produse străine. Și sunt și câteva terase cu o cafea excelentă!
Evident, cei interesați vor găsi aici cărți, filme, dvd-uri, jocuri, discuri de vinil... o adevărată comoară pentru cunoscători! 

Dacă, totuși, ai chef de plimbări, există cel puțin trei străzi care nu te vor dezamăgi:
4
Strada Dvoryanskaya
Una dintre cele mai frumoase străzi din oraș - trotuare largi, platani verzi, palate rafinate, pavaje istorice, câteva cafenele confortabile. Strada începe de la clădirea principală a Universității din Odesa și se termină cu clădirea elegantă a Catedralei luterane Sfântul Paul.
Strada nu este lungă și ca atare ar trebui să mergi la pas, fără să te grăbești. Vei da peste un muzeu interesant atât pentru adulți, cât și pentru copii: Muzeul Sunetului!
5
Strada Novoselsky 
Aproape de Dvoryanskaya se află strada Novoselsky, numită așa în onoarea primarului Nikolai Novoselsky, pe vremea căruia a fost introdus sistemul de alimentare cu apă a Odesei, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Vei da aici peste... un monument al lui Steve Jobs, creat din piese metalice pentru mașini, motociclete și biciclete.

Și tot aici vei găși un muzeu dedicat vechii Odese -  Muzeul Friedman (situat în apartamentul proprietarului său) - care conține o mulțime de lucruri uimitoare din trecut: sticla originală a faimosului coniac Șustov, sticla în care a fost vândută pentru prima dată heroină, ca remediu pentru diverse boli și multe alte obiecte extraordinare.
6
Strada Chernomorskaya 
Cu doar o duzină de case, această stradă trece de obicei neobservată de trecătorii obișnuiți, dar acest lucru nu-i diminuează în niciun fel farmecul. Paustovsky - care are un muzeu dedicat lui chiar aici - a scris despre ea în romanul „Timpul marilor așteptări”. Salcâmii înfloriți și priveliștea Mării Negre se adaugă frumuseții acestei vechi străzi. 
7
Estuarul Hadgibey
Dacă vrei să vezi o Odesă complet diferită - nu turistică, dar nu mai puțIn interesantă - atunci ar trebui să iei tramvaiul 20 din piața Herson care te va duce până în câmpurile de stuf din nord și al cărui capăt este situat chiar lângă estuarul Hadgibey. 
8
Piața de Vechituri
A merge la Starokonka (Piața de vechituri) înseamnă să împuști doi iepuri dintr-o lovitură. Mai întâi, vei regăsi legendarul cartier Moldavanka! În al doilea rând, vei vizita - desigur - la fel de legendara piață de vechituri. 
Principalul lucru este să știi că ea funcționează numai la sfârșit de săptămână și cel mai bun timp de vizitat este de dimineață până la prânz. Ai grijă să fii cu ochii pe portofel! 
Aici, desigur, totul este pașnic și plin de umor, dar nu degeaba toți gangsterii lui Isaac Babel provin din cartierul Moldavanka!
9
Chernomorka
Acesta este un alt cartier special al Odesei, care la origini a fost un sat german, Lustdorf, și unde pare că timpul s-a oprit în loc.

Nu există supermarketuri sau orice altceva care să amintească de civilizația modernă. Dar există o fermecătoare plajă naturală și aproape sălbatică, rânduri de străzi mici ca într-un sat și o cafenea pe țărmul mării. Este un loc care nu seamănă absolut deloc cu Odesa despre care au scris Bunin și Kuprin. Poți ajunge la Chernomorka cu tramvaiul de la Gară.
10
Plaja Otrada
O plimbare pe bulevardul Francez te va face să cunoști un cartier renumit pentru luxul și diversitatea lui. Dar dacă vrei să ai o aventură adevărată, oprește-te la Arcul Maur și suie-te în telecabina care te va duce până jos la mare, la plaja Otrada - va fi în mod sigur o aventură greu de uitat!
Desigur, în Odesa există nenumărate alte locuri minunate, dar mai întâi ar trebui să cunoști puțin orașul și să te îndrăgostesti de el.
Apoi te vei întoarce din nou și din nou și vei descoperi mereu câte ceva nou!
(preluare și adaptare după lotsia.com)