O privire onestă, obiectivă asupra plajelor Odesei: azi, Otrada

Ca să ajungi la orice plajă din Odesa trebuie mai întâi să cobori mai multe rânduri de alei şi scări şi să traversezi un întreg parc. La fel trebuie să faci și la Otrada, unde sus, pe coastă, dincoace de perdeaua verde şi deasă a parcului plin de terase şi cafenele, se întinde Bulevardul Francez cu vechiul cartier aristocratic, cu străduţe elegante şi case cu o arhitectură magnifică. Este o adevărată plăcere să te plimbi prin această zonă, al cărei nume, Otrada, înseamnă... plăcere! 

Plajele Odesei, deși sunt atât de diverse, ar putea fi împărțite în două categorii: plaje care te încântă și la care este o plăcere să mergi și plaje atât de urâte încât ar fi mai bine să le ocolești. Plaja Otrada, la fel ca toate celelalte mari plaje ale Odesei, este alcătuită din alte plaje mai mici - la Otrada sunt șapte - care se încadrează perfect în categoriile definite mai înainte! Vei da peste baruri, cabine, duşuri, terenuri de joacă pentru copii, terenuri de fotbal şi de tenis, cluburi de noapte. Riviera şi Insula Comorii sunt printre cele mai populare plaje din zona Otrada. O mare atracţie este Yacht Club-ul, vechi de la 1875, care are şi un restaurant cu o privelişte nemaipomenită.

Moda pentru vacanțele pe plajă a schimbat zona Otrada și a transformat-o într-una dintre cele mai populare plaje din Odesa. Faimosul arc în stil maur a rămas până astăzi intrarea oficială în Otrada. Dar până la plajă... e cale lungă! Fie va trebui să cobori scările abrupte până jos pe coasta Mării Negre, fie va trebui să iei telefericul, dat în folosinţă din 1971. De la o înălţime de câteva zeci de metri peisajul este fantastic! Costul este de aproximativ 70 de grivne de persoană.

Treptele, ca și telefericul, duc chiar în fața semnului pe care scrie Plaja Otrada. Terasamentul pare neglijat, dar plăcut pe timp de vară - cu foișoare, bănci și o toaletă publică (10 grivne). O scară abruptă duce, în stânga, către o plajă cu plată și, în dreapta, către o plajă gratuită. Prețul unui șezlong cu umbrelă este de 130 grivne, iar al unui cort într-o zonă VIP de 350 grivne. Aici nisipul este fin și ai acces la o piscină pentru copii, loc de joacă, wi-fi, duș și toaletă.

Această parte a zonei Otrada este destul de spațioasă. Vei găsi și aproximativ 10-15 paturi gratuite, un mic teren de sport și un loc pentru cei care vor să stea pe prosoape, direct pe plajă. Confuz este doar de semnul care zice:„Plajă pentru persoane cu dizabilități și veterani de război” - este greu de imaginat că aceste categorii de turiști vor putea coborî pe scările foarte abrupte care duc la plajă!

Starea nisipului este, de asemenea, diferită de la caz la caz: dacă pe teritoriul plajei plătite este nisip curat și apa este limpede, pe teritoriul plajei libere sunt locuri care seamănă cu o mlaștină uscată, cu alge care sunt pretutindeni, atât pe nisip, cât și în apă. În privința mâncării și a băuturii... nu trebuie să îți faci griji! Ai de ales între terase, baruri și restaurante de tot felul. Bani să ai! Există, de asemenea, și diverse sporturi de apă care îți vor face ziua frumoasă! Să luăm la rând câteva plaje din zona Otrada!

Plaja Leo
Dacă stai cu fața la mare, în stânga vei da peste plaja Leo, cu un restaurant propriu. Aici prețurile pentru serviciile cu plată sunt mai mari, iar plaja în sine este mai mică. Un șezlong cu o umbrelă și o masă costă 150 de grivne, iar un bungalow - 500 grivne. Cei care folosesc serviciile plătite au acces gratuit la toaleta restaurantului. Cei care nu au o brățară de identificare vor plăti 20 de grivne. Intrarea pe plajă - care are și un debarcader - este gratuită. Nu se văd nicăieri salvamarii sau vreun punct de ajutor medical. Însă personalul este prietenos și îți inspiră încredere, astfel că orice teamă de vreun pericol... dispare!

Plaja Luna
Și mai la stânga, înspre Plaja Langeron, se află plaja Luna. Este chiar mai mică decât „Leo”, dar mai scumpă. Aici, un șezlong cu o umbrelă costă 200 de grivne, un pat - 600 de grivne, iar un bungalow - 800 de grivne. Primești imediat un prosop alb ca zăpada, pentru utilizarea căruia trebuie să dai 80 de grivne. Există o cafenea-restaurant chiar pe plajă, unde poți comanda ce vrei, și mâncare și băutură.

Plaja Orașului
O plajă gratuită fără șezlonguri, dar cu umbrele uriașe, cu nisip auriu și apă curată și cu un bar aflat chiar pe plajă (cafea, ceai, apă, bere, chipsuri și pește uscat). Vei vedea indicatoare care te informează unde poți să mânanci sushi, unde poți să faci un masaj, să fumezi o narghilea sau să bei un cocktail. 

Plaja Otrada, din nou
Da, o altă plajă numită... Otrada. Localnicii o numesc „Plaja Albastră” din cauza abundenței de umbrele albastre. Un șezlong cu umbrelă și prosop - 200 grivne, un pat - 500, un bungalow - 800. Și aici poți să comanzi ce băuturi vrei, să iei masa sau să te bucuri de sporturile de apă. Prezența salvamarilor este, de asemenea, plăcută ochiului. Dar nici aici nu există asistență medicală sau rampe pentru persoane cu dizabilități.

Plaja Dali
O plajă destul de mică, dar cu prețuri decente. Un șezlong - 50 grivne, o umbrelă - 50 grivne, un pat - 200 grivne. Există și o terasă cu băuturi răcoritoare și gustări.

Desigur, turiștii care optează să se cazeze în zona Otrada - cum ar fi la superbul Hotel Otrada - au parte de transfer la plajă și înapoi!

(adaptare după „Odesa pas cu pas” și lotsia.com)

Opera din Odesa

Fiecare oraș își are propriul simbol: acel loc pe care turiștii vor să îl vadă neapărat sau unde toți tinerii căsătoriți vin să-și facă fotografii. Este acel lucru care apare pe tricouri, pe căni, pe cărți poștale sau pe magneți. Opera din Odesa este un astfel de simbol.

Titlul oficial al Operei este Teatrul Național Academic de Operă și Balet din Odesa.

Actuala clădire a Operei a fost proiectată de arhitecții vienezi Ferdinand Fellner și Hermann Helmer, care au luat ca exemplu Opera din Dresda, construită cu patru ani mai înainte, în stil baroc, de către arhitectul Gottfried Semper. Era cea de-a 13-a clădire construită de cei doi arhitecţi!  

Proiectul lui Fellner și Helmer nu a dat atenție detaliilor, în plus, arhitecții nu au venit niciodată la Odesa în timpul construcției, așa că multe detalii au fost regândite și completate de Alexandro Bernardazzi.

Clădirea teatrului a fost echipată cu cea mai recentă tehnologie a vremii: pentru prima dată s-a folosit iluminatul electric și încălzirea cu abur. Noul teatru a fost deschis la 1 octombrie 1887. În afară de meritele sale estetice, noua construcţie era şi extrem de bine asigurată în privinţa incendiilor: sala de spectacol are 320 de uşi prevăzute pentru evacuare!

Latura dinspre fântâna arteziană, cu vedere spre (cândva) Clubul Englez, a fost denumită fațada englezească, iar latura orientată spre Palais Royal: fațada franțuzească. Clădirea Operei este azi - indubitabil - perla arhitectonică a Odesei şi una dintre cele mai frumoase construcţii de acest gen din Europa. Privită dinspre Strada Richelieu, Opera pare că pluteşte! Faţada este decorată cu un portic cu două nivele, cu o statuie a lui Melopene, muza tragediei, într-un car tras de patru pantere şi cu sculpturile lui Orfeu şi Tersifore, simbolizând opera şi baletul.

Primele două etaje, decorate cu coloane toscane, creează un sentiment de stabilitate și fermitate, iar al treilea etaj, delicat și sofisticat, dă clădirii o impresie generală de armonie și grație. Cupidoni care se joacă, sculpturile alegorice şi busturile lui Puşkin sau Gogol, reprezentând poezia, comedia, drama şi muzica dau faţadei o şi mai mare eleganţă. Stilul baroc italian cu elemente renascentiste prevesteşte splendoarea şi luxul din interior, care sunt izbitoare, provocând un adevărat extaz spiritual.

„Teatrul din Odesa este cel mai bun din lume!” - așa a reacționat co-autorul proiectului, Ferdinand Fellner, când a venit la Odesa și a văzut clădirea cu ochii lui. Iar după prima sa vizită la Opera din Odesa, marele Chaliapin i-a scris soției: „... am fost la Operă și am fost încântat de frumusețea ei. Niciodată în viața mea nu am văzut ceva mai frumos!"

Noul teatru de operă și balet a devenit instantaneu centrul cultural al orașului, un loc preferat al lumii bune din Odesa și, în plus, s-a bucurat de o popularitate fără precedent în rândul artiștilor de renume mondial. Feodor Chaliapin, Enrico Caruso, Titta Ruffo, Louise Tetrazini au cântat aici, Anna Pavlova, Katharine Geltzer și Isadora Duncan au dansat, iar Ceaikovski, Rimsky-Korsakov și Rachmaninov au dirijat.

Dar soarta teatrului nu a fost ușoară!

Bolșevicii, odată veniți la putere, au stricat acustica sălii, înmulțind numărul de locuri și dând jos diverse decorațiuni, pe motiv că nu sunt demne de ochii clasei muncitoare. În 1925 a izbucnit un incendiu care a distrus scena și a avariat sala. Un an mai târziu, teatrul a fost restaurat, dar în 1965 a fost necesară - din nou - o renovare extinsă. 

La mijlocul anilor '90, clădirea ajunsese într-o stare catastrofală, iar terenul de sub clădire se surpa. Încet, dar sigur, teatrul avea să înceapă să alunece spre mare. Din fericire, în 2007 a fost finalizată o restaurare în timpul căreia fundația clădirii a fost consolidată cu o inserţie de 1800 de stâlpi de beton, a fost introdus un sistem modern de aer condiționat și de alarmă la incendiu, pe lângă renovarea completă a fațadelor și a spațiilor interne și redarea faimoasei acustici.

Scaunele sunt acoperite cu catifea roşie, iar oglinzile din foaierul teatrului sunt încadrate de rame aurite. Sala, foaierul, scările și holurile sunt decorate cu stucatură ornamentată cu aur.

Acustica unică a sălii în formă de potcoavă permite artiștilor de pe scenă să fie auziți în orice colț al sălii, chiar dacă vorbesc în șoaptă. Sala, în stil rococo, are o capacitate de 1.664 de locuri. Tavanul sălii - pe lângă un candelabru imens de cristal - este împodobit cu patru medalioane cu picturi de François Lefleur, înfățișând scene din piesele lui Shakespeare: Hamlet, Visul unei nopți de vară, O poveste de iarnă și Așa cum îți place. Unul dintre cele mai înalte puncte ale teatrului este locul de deasupra scenei. Evident, toate detaliile tehnice și de culise sunt ascunse de ochii spectatorilor.

Un regal de arhitectură: clădirea Poștei Centrale din Odesa

Astăzi, în era digitală, Poșta Centrală nu mai este, ca odinioară, cel mai popular loc din oraș. Dar inaugurarea clădirii Poștei Centrale - în anul 1898 - a produs o adevărată încântare. De fapt, chiar înainte de deschidere, toată Odesa aștepta să vadă ce minunăție de arhitectură va ieși!

În 1894, toate ziarele anunțau că Odesa va avea, în sfârșit, o clădire ultramodernă pentru Poștă. Noua clădire trebuia să coste 1.200.000 de ruble, adică mai scump decât costase construcția Operei din Odesa. Ideea noului oficiu poștal era să adune la un loc toate serviciile de comunicare: telegraf, telefonie, corespondență sau coletărie.

Un ziar scria următoarele:

"clădirea va fi ridicată lângă casa prințesei Demidov San Donato. Întreaga structură va consta din două clădiri mari, separate. Prima, cea mai importantă, cu trei etaje - pentru poștă, telegraf și telefon; a doua, cu cinci etaje - pentru apartamentele angajaților cu intrare doar din Strada Koblevskaya. Clădirea principală va avea o intrare de lux pe Strada Sadovaya.

În partea stângă a intrării vor exista două uși mari pentru intrarea publicului, iar în dreapta același număr de uși pentru ieșire. Deschizând ușa, vizitatorul va intra într-un hol luxos. În stânga va vedea un birou de informații și o cabină telefonică, iar în stânga - un telegraf și așa mai departe.

Dincolo de hol și de cele 5 arcade uriașe, va fi o sală imensă și luxoasă în care se vor desfășura principalele activități ale poștei. Întreaga lungime a acoperișului sălii va fi realizată din sticlă cu o structură de fier. Decorarea tuturor sălilor și încăperilor va fi foarte artistică, cu sculptură, pictură, marmură și mobilier divers. Lucrarea va dura între 2 și 3 ani."

Și așa a fost!

Istoria serviciilor poștale din Odesa a început cu mult mai devreme, din vremea Ducelui de Richelieu când, în 1808, s-a decis construirea primei clădiri special dedicată unui oficiu poștal. 

 

După aproape o sută de ani, construcția noii clădiri a fost încredințată arhitectului Vladimir Kharlamov. Clădirea a fost construită în 1898, în stilul clasic cunoscut orașului. Poșta Centrală era singurul loc din Odesa de unde era posibil să telefonezi în altă țară.

Clădirea Poștei Centrale este atât de integrată în peisajul Străzii Sadovaya, încât nu iese prin nimic în evidență. Pentru a aprecia măreția clădirii, trebuie să mergi în sala principală și abia acolo te va cuprinde admirația. Înălțimea sălii este de aproximativ 20 de metri, ceea ce coincide practic cu înălțimea întregii clădiri, iar tavanul, cu o suprafață de peste 1.700 de metri pătrați, este din sticlă. 

Dar asta nu este tot. Abundența diferitelor decorațiuni arhitecturale uimește, și este dificil să alegi ce să privești mai întâi. Atmosfera oficiului poștal central este impresionantă. Pe vremuri, efectul asupra vizitatorilor era și mai mare, pentru că toată lumea era întâmpinata de un portar în uniformă, iar toate inscripțiile de informare erau în limbile franceză și germană.

Clădirea a fost fost grav deteriorată în timpul celui de-al doilea război mondial. Apoi a trebuit să se mute până la restaurarea din 1962. Astăzi, ca și ieri, Poșta Centrală nu este doar o instituție importantă a orașului, ci și o emblemă a sa, încă una din multele bijuterii ale Odesei!

(preluat, adaptat și dezvoltat după lotsia.com)