sâmbătă, 25 martie 2017

Așa vă place istoria? Când au apărut primele hoteluri în Odesa?

Hotel Bristol, Odesa























Când spaniolul Jose de Ribas i-a învins pe turci și a cucerit Hagibey-ul pe care l-a transformat în Odesa, conform primului recensământ din 1795, în oraș existau doar 2.349 de oameni. Cincizeci de ani mai târziu, erau deja 100.000 de oameni! În acele vremuri Odesa atrăgea o mulțime de lume de pretutindeni. Pe lângă moșierii și comercianții bogați, industriașii, meseriașii și muncitorii care au venit de la început, în scurtă vreme au început să apară și vizitatorii. Așa au apărut și primele hoteluri.

Unul dintre primele hoteluri din oraș, celebrul "Hotel du Nord", se afla pe Strada Italiană, redenumita în zilele noastre Strada Pușkin. Hotelul oferea camere confortabile și grajduri pentru cai. La 3 iunie 1823 celebrul poet A.S. Pușkin s-a cazat la acest hotel și a locuit aici pe toată perioada în care a fost exilat la Odesa. Astăzi, hotelul a fost transformat în Muzeul Pușkin.

Tot pe actuala Stradă Pușkin s-a deschis în aceiași ani și Hotel de Paris, urmat de Hotel de France pe Strada Deribasovskaya. În 1827 a fost inaugurat și faimosul Hotel Londonskaya, de pe Bulevardul Maritim, care a găzduit oaspeți celebri precum Anton Cehov, Alexander Kuprin, Robert Lewis Stevenson sau Ivan Aivazovsky.

Orașul a continuat să se dezvolte rapid devenind pe lângă un port comercial bogat și o stațiune la modă. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost construite numeroase hoteluri cu un nivel ridicat de confort și cu servicii excelente: Hotel Imperial și Grand Hotel Moscova - pe Strada Deribasovskaya sau Hotel Pasaj - la colțul dintre Preobrajenskaya și Deribasovskaya.

La începutul secolului al XX-lea, Odesa avea peste 40 de hoteluri de lux, cu restaurante în care îi puteai întâlni pe Sarah Bernhardt, Gumiliov, Șaliapin, Lesia Ukrainka, Gogol, Belinski și mulți alți oaspeți celebri. Hotelul Bristol era recunoscut pentru frumusețea lui. Cele mai multe dintre clădirile vechi ale Odesei au găzduit la început hoteluri și pensiuni, iar unele dintre ele sunt funcționale și în ziua de azi.

Alte clădiri, la fel de vechi, au fost renovate din temelii și au fost transformate mai târziu în hoteluri, așa cum este cazul cu elegantul Hotel Aivazovsky, situat pe Strada Bunin într-o clădire care a fost construită în 1852! La fel s-a întâmplat și cu Hotelul Mozart - un fost club aristocratic aflat pe Strada Langeron - sau cu Hotelul Continental de pe Deribasovskaya.

luni, 20 martie 2017

Ecaterina cea Mare sau Karl Marx?

Buffalo 99, Odesa















"Se zice că Ecaterinei i s-ar fi spus că nu are sens să se construiască un oraş nou într-un loc unde nu există nicio apă curgătoare, iar ea ar fi replicat în limba franceză: “assez d'eau!” (ajunge atâta apă!). ASEDO. Citit invers... avem numele de ODESA!"
Capitolul 9 - "Ecaterina cea Mare sau Karl Marx? "

"Odesa: seducţie şi pasiune" de Tino Neacşu
Bucureşti: Editura  Universitară, 2017
ISBN 978-606-28-0565-4

O mită exotică

Bulevardul Puşkin, Odesa

















"Jose de Ribas avea în minte un proiect de suflet: înfiinţarea unui oraş! Din toate locurile prin care a peregrinat, unul singur i-a rămas în minte şi în inimă: Cetatea Hagibey şi Golful în care aceasta era amplasată. În viziunea sa, pe locul acestei vechi cetăţi turceşti, trebuia să răsară un oraş-port nou şi modern, singurul port din Rusia cu apă care nu îngheaţă pe timpul iernii, un oraş care să fie fereastra sudică a Rusiei spre lume, aşa cum Sankt-Petersburg era fereastra nordică."
Capitolul 8 - "O mită exotică"

"Odesa: seducţie şi pasiune" de Tino Neacşu
Bucureşti: Editura  Universitară, 2017
ISBN 978-606-28-0565-4

duminică, 19 martie 2017

Marea Moartă de la Odesa!

Odesa: Limanul Kuyalnik















În Evul Mediu sarea era un produs extrem de important. Fără frigiderele de azi, cel mai bun mod de a păstra mâncarea era sa o sărezi, astfel încât nu gustul dicta, ci de nevoia de supraviețuire... Din acest motiv, sarea era foarte scumpă, iar comercianții de sare au devenit extrem de bogați.

Odesa (și înaintea ei, Hagibey-ul) nu avea niciun râu care să o străbată sau măcar vreun lac de apă dulce în apropiere, dar - în schimb - dispunea, la numai 14 km de centru, de un lac foarte mare, la fel de sărat ca Marea Moartă din Israel: Limanul Kuyalnik. Nu găseai niciun pește aici, ci numai sare cât vedeai cu ochii. O parte din această sare a început să fie comercializată atât pe rutele comerciale oferite de Marea Neagră, cât și pe continent.

Pe măsură ce Odesa devenea un miracol economic în a doua jumătate a secolului al 19-lea, faima Limanului Kuyalnik s-a răspândit în toată lumea. Sarea din Kuyalnik vândută la piețele din Odesa era folosită la diverse feluri de mâncare, la conservele de pește sau carne și la faimoasele brânzeturi din Basarabia. Dupa 1932, sarea foarte ieftină din Donbas a falimentat afacerile cu sare de la Kuyalnik și cu timpul lumea din Odesa a uitat de sarea locală... Dar au rămas proprietățile miraculoase ale limanului, atât de binefăcătoare sănătății noastre!

Limanul Kuyalnik are o suprafață de aproape 60 km², fiind lung de 28 de km și lat de 3 km. Este despărțit de Marea Neagră de o fâșie de nisip a cărei lățime, pe alocuri, este de numai 3 m! (porțiunea cea mai lată este de 3 km). Adâncimea lacului este de 2 până la 3 m și salinitatea sa variaza de la 80 la 320 ‰. Limanul Kuyalnik este de câteva ori mai sărat decât Marea Moartă! Temperatura apei în timpul verii atinge 28-30° С.

Evident, aici a apărut - încă din 1830! - și cel mai vechi sanatoriu, care a profitat din plin de proprietățile fabuloase ale nămolului sulfurat și de apele minerale ale limanului.

Aici a venit și Mihai Eminescu să se vindece. Aici, la Odesa, Eminescu a văzut marea pentru prima dată!

Perioada de glorie a sanatoriului a fost în anii '80, când pe malul limanului s-au construit trei hoteluri de 16 etaje fiecare și când veneau la tratament oameni din toate colțurile lumii.

Este imposibil să te îneci în Limanul Kuyalnik, pentru că apa te împinge tot timpul la suprafață.

sâmbătă, 18 martie 2017

Tî ocen krasivaya devuşka!

Intrarea în Odesa




















"Toată terasa e plină şi nu cred că mi-ar plăcea să ne bage în interiorul restaurantului. Ne întâmpină băieţi si fete îmbrăcaţi în costume ucrainene (fetele sunt blonde, cu ochi albaştri şi au pe cap acele inconfundabile coroniţe din flori multicolore şi părul aranjat a la Timoşenko), şi, norocul nostru, tocmai se eliberează o masă! Da, e confortabil, îmi place, e spaţios, mesele nu stau înghesuite una-ntr-alta. Mă uit în jur, lume elegantă, mulţi străini..."
Capitolul 7 - "Tî ocen krasivaya devuşka!"

"Odesa: seducţie şi pasiune" de Tino Neacşu
Bucureşti: Editura  Universitară, 2017
ISBN 978-606-28-0565-4