duminică, 8 august 2021

Odesa, orașul pisicilor


Multe orașe au repere și simboluri recunoscute în întreaga lume. Zici Paris, te gândești la Turnul Eiffel; zici Roma, te gândești la Colosseum; Atena egal Acropole, București egal Ateneul Român și tot așa... Dar Odesa? Ce simbol am putea asocia Odesei? 

Să fie Treptele Potemkin? Să fie Opera? Dar ce-ar fi să privim dincolo de arhitectură și să ne gândim: ce nu lipsește de nicăieri din Odesa? Cine sunt reginele neîncoronate ale Odesei? Exact: pisicile! 


Prezența lor este legată de curțile interioare, acele patio ale Odesei - un alt posibil reper al orașului - și de atmosfera lor specială: rufe atârnate pe frânghii care traversează curțile, vecinii care știu tot unii despre ceilalți și st
ăpânele absolute ale acestor curți: nelipsitele pisici leneșe, grase şi frumoase, iubite şi hrănite de toată lumea. 


La Odesa există un adevărat cult al pisicilor și, din 2017, acestea au fost recunoscute ca parte a ecosistemului și, în consecință, sunt protejate și integrate într-o serie de programe pentru tratament și vaccinare. Dar de ce pisicile și nu câinii sau porumbeii? Totul este foarte simplu: întreaga istorie a orașului este indisolubil legată de aceste feline. Pisicile trăiau pe teritoriul orașului de pe vremea cetății Hadgibey, iar odată cu construirea Odesei numărul lor a crescut progresiv.


Pe atunci, pisicile erau scumpe, la propriu, și furtul lor era pedepsit drastic. Pisicile vânau șobolanii și șoarecii, dar aceste superbe feline erau încă în număr foarte mic în oraș, de aceea erau la mare prețuire. Odesa a fost și este un oraș portuar și pe fiecare navă era o pisică. Păstrarea unei pisici pe navă era nu numai plăcută, ci și benefică. Pisicile nu permiteau șoarecilor și șobolanilor să urce la bordul navei și, prin urmare, hrana și încărcătura navei erau în siguranță.


Odesa a avut de la început o multitudine de rase de pisici, deoarece adesea pisicile de pe nave dădeau o raită prin oraș și nu se mai întorceau pe nave. Comerțul cu cereale era una dintre ocupațiile principale, astfel că pisicile erau pur și simplu o necesitate. Ele erau aduse în număr mare în port pentru a păzi mărfurile cât mai bine posibil. Tradiția de a păstra pisici în port a supraviețuit până în prezent.


Pisicile au devenit o necesitate și pentru locuitorii Odesei, pentru stârpirea șobolanilor și păstrarea curățeniei curților interioare, devenind chiar un semn de etalare a bogăției și a statutului social.


În multe apartamente, case, palate și curți interioare, au trăit și trăiesc familii întregi de pisici. Cu timpul, pisicile au devenit atât de iubite, încât azi vei găsi în Odesa zeci de monumente (sculpturi) poziționate în diferite părți ale orașului, un must see pentru turiștii care doresc să le găsească și să-și facă selfie-uri.


„Hoțul cu coadă” se află pe strada Bunin, la nr. 16. Sculptura se află pe acoperiș și reprezintă o pisică veselă care a furat cârnați. Un alt personaj este „pisica mătușii Sonia”, care se află în hala de pește de la Privoz. Câteva cvartale mai încolo, la intersecția cu strada Leontovici se află „Do-re-miau”: pisicile cântătoare!


Aproape de mare, lângă plaja Langeron, o pisică se odihnește chiar pe un lampion: este „pisica felinar”, dar cea mai impresionantă este „Bazarina”, aflată la intrarea în Noul Bazar. Se spune că, pe când trăia, avea o greutate de 18 kg! 


Pe panta Devolan o poți întâlni pe „pisica de pe perete”. Pe strada Marazlis, colț cu Bazarnaya, pe pervazul Clubului Mondial al rezidenților din Odesa, se află „motanul Maurice care doarme pe servieta lui Mihail Jvanețky”.


Desigur, în era digitală, nu putea fi ignorată „Pușina - pisica gamer”, pe care o poți întâlni pe Aleea Mayakovsky. Tot prin centrul vechi vei da peste „motanul care doarme pe balustradă
”. Pe strada Langeron se odihnește „motanul Walter”. Nu putem să o ignorăm pe „pisica franțuzoaică Sopha”, care toarce veselă în Piața Ecaterinei. 


Lângă salonul de tatuaje din Piața Vera Kholodnaya, o vedem pe „pisica din colivie”, iar în Piața Grecească vei da peste „motanul Vaska” preocupat să-și mănânce șprotul în sos de roșii.



Sigur, azi vei vedea și câini plimbați cu grijă de stăpânii lor, dar tot pisicile domină străzile, terasele si curțile interioare. Și nu trece o lună fără să apară alte și alte monumente închinate frumoaselor feline!


Pisica Izya de la Plaja Langeron, îmbrăcată într-o vestă elegantă, stă întinsă pe o minge albă ca zăpada, la intrarea în restaurantul „Dacha”. 


Pisicile sunt vedetele Odesei. Prin urmare, sculpturile în miniatură reprezentând pisici au devenit deja puncte de atracție al orașului.


Sculptorița Tatiana Shtykalo este convinsă că proiectul ei, „Pisicile Odesei”, va fi un succes!


(adaptare după „Odesa, pas cu pas” și blogul hotel52)

sâmbătă, 7 august 2021

O privire onestă, obiectivă asupra plajelor Odesei: azi, Otrada


Ca să ajungi la orice plajă din Odesa trebuie mai întâi să cobori mai multe rânduri de alei şi scări şi să traversezi un întreg parc. La fel trebuie să faci și la Otrada, unde sus, pe coastă, dincoace de perdeaua verde 
şi deasă a parcului plin de terase şi cafenele, se întinde Bulevardul Francez cu vechiul cartier aristocratic, cu străduţe elegante şi case cu o arhitectură magnifică. Este o adevărată plăcere să te plimbi prin această zonă, al cărei nume, Otrada, înseamnă... plăcere! 


Plajele Odesei, deși sunt atât de diverse, ar putea fi împărțite în două categorii: plaje care te încântă și la care este o plăcere să mergi și plaje atât de urâte încât ar fi mai bine să le ocolești. Plaja Otrada, la fel ca toate celelalte mari plaje ale Odesei, este alcătuită din alte plaje mai mici - la Otrada sunt șapte - care se încadrează perfect în categoriile definite mai înainte! Vei da peste baruri, cabine, duşuri, terenuri de joacă pentru copii, terenuri de fotbal şi de tenis, cluburi de noapte. Riviera şi Insula Comorii sunt printre cele mai populare plaje din zona Otrada. O mare atracţie este Yacht Club-ul, vechi de la 1875, care are şi un restaurant cu o privelişte nemaipomenită.


Moda pentru vacanțele pe plajă a schimbat zona Otrada și a transformat-o într-una dintre cele mai populare plaje din Odesa. Faimosul arc în stil maur a rămas până astăzi intrarea oficială în Otrada. Dar până la plajă... e cale lungă! 
Fie va trebui să cobori scările abrupte până jos pe coasta Mării Negre, fie va trebui să iei telefericul, dat în folosinţă din 1971. De la o înălţime de câteva zeci de metri peisajul este fantastic! Costul este de aproximativ 70 de grivne de persoană.


Treptele, ca și telefericul, duc chiar în fața semnului pe care scrie Plaja Otrada. Terasamentul pare neglijat, dar plăcut pe timp de vară - cu foișoare, bănci și o toaletă publică (10 grivne). O scară abruptă duce, în stânga, către o plajă cu plată și, în dreapta, către o plajă gratuită. 
Prețul unui șezlong cu umbrelă este de 130 grivne, iar al unui cort într-o zonă VIP de 350 grivne. Aici nisipul este fin și ai acces la o piscină pentru copii, loc de joacă, wi-fi, duș și toaletă.


Această parte a zonei Otrada este destul de spațioasă. Vei găsi și aproximativ 10-15 paturi gratuite, un mic teren de sport și un loc pentru cei care vor să stea pe prosoape, direct pe plajă. 
Confuz este doar de semnul care zice:„Plajă pentru persoane cu dizabilități și veterani de război” - este greu de imaginat că aceste categorii de turiști vor putea coborî pe scările foarte abrupte care duc la plajă!


Starea nisipului este, de asemenea, diferită de la caz la caz: dacă pe teritoriul plajei plătite este nisip curat și apa este limpede, pe teritoriul plajei libere sunt locuri care seamănă cu o mlaștină uscată, cu alge care sunt pretutindeni, atât pe nisip, cât și în apă. 
În privința mâncării și a băuturii... nu trebuie să îți faci griji! Ai de ales între terase, baruri și restaurante de tot felul. Bani să ai! Există, de asemenea, și diverse sporturi de apă care îți vor face ziua frumoasă! Să luăm la rând câteva plaje din zona Otrada!


Plaja Leo
Dacă stai cu fața la mare, în stânga vei da peste plaja Leo, cu un restaurant propriu. Aici prețurile pentru serviciile cu plată sunt mai mari, iar plaja în sine este mai mică. Un șezlong cu o umbrelă și o masă costă 150 de grivne, iar un bungalow - 500 grivne. Cei care folosesc serviciile plătite au acces gratuit la toaleta restaurantului. Cei care nu au o brățară de identificare vor plăti 20 de grivne. Intrarea pe plajă - care are și un debarcader - este gratuită. Nu se văd nicăieri salvamarii sau vreun punct de ajutor medical. Însă personalul este prietenos și îți inspiră încredere, astfel că orice teamă de vreun pericol... dispare!

Plaja Luna
Și mai la stânga, înspre Plaja Langeron, se află plaja Luna. Este chiar mai mică decât „Leo”, dar mai scumpă. Aici, un șezlong cu o umbrelă costă 200 de grivne, un pat - 600 de grivne, iar un bungalow - 800 de grivne. Primești imediat un prosop alb ca zăpada, pentru utilizarea căruia trebuie să dai 80 de grivne. Există o cafenea-restaurant chiar pe plajă, unde poți comanda ce vrei, și mâncare și băutură.


Plaja Orașului
O plajă gratuită fără șezlonguri, dar cu umbrele uriașe, cu nisip auriu și apă curată și cu un bar aflat chiar pe plajă (cafea, ceai, apă, bere, chipsuri și pește uscat). Vei vedea indicatoare care te informează unde poți să mânanci sushi, unde poți să faci un masaj, să fumezi o narghilea sau să bei un cocktail. 

Plaja Otrada, din nou
Da, o altă plajă numită... Otrada. Localnicii o numesc „Plaja Albastră” din cauza abundenței de umbrele albastre. Un șezlong cu umbrelă și prosop - 200 grivne, un pat - 500, un bungalow - 800. Și aici poți să comanzi ce băuturi vrei, să iei masa sau să te bucuri de sporturile de apă. Prezența salvamarilor este, de asemenea, plăcută ochiului. Dar nici aici nu există asistență medicală sau rampe pentru persoane cu dizabilități.


Plaja Dali
O plajă destul de mică, dar cu prețuri decente. Un șezlong - 50 grivne, o umbrelă - 50 grivne, un pat - 200 grivne. Există și o terasă cu băuturi răcoritoare și gustări.


Desigur, turiștii care optează să se cazeze în zona Otrada - cum ar fi la superbul Hotel Otrada - au parte de transfer la plajă și înapoi!

(adaptare după „Odesa pas cu pas” și lotsia.com)

miercuri, 4 august 2021

Opera din Odesa

Fiecare oraș își are propriul simbol: acel loc pe care turiștii vor să îl vadă neapărat sau unde toți tinerii căsătoriți vin să-și facă fotografii. Este acel lucru care apare pe tricouri, pe căni, pe cărți poștale sau pe magneți. Opera din Odesa este un astfel de simbol.


Titlul oficial al Operei este Teatrul Național Academic de Operă și Balet din Odesa.


Actuala clădire a Operei a fost proiectată de arhitecții vienezi Ferdinand Fellner și Hermann Helmer, care au luat ca exemplu Opera din Dresda, construită cu patru ani mai înainte, în stil baroc, de către arhitectul Gottfried Semper. 
Era cea de-a 13-a clădire construită de cei doi arhitecţi!  




Proiectul lui Fellner și Helmer nu a dat atenție detaliilor, în plus, arhitecții nu au venit niciodată la Odesa în timpul construcției, așa că multe detalii au fost regândite și completate de Alexandro Bernardazzi.




Clădirea teatrului a fost echipată cu cea mai recentă tehnologie a vremii: pentru prima dată s-a folosit iluminatul electric și încălzirea cu abur. Noul teatru a fost deschis la 1 octombrie 1887. 
În afară de meritele sale estetice, noua construcţie era şi extrem de bine asigurată în privinţa incendiilor: sala de spectacol are 320 de uşi prevăzute pentru evacuare!




Latura dinspre fântâna arteziană, cu vedere spre (cândva) Clubul Englez, a fost denumită fațada englezească, iar latura orientată spre Palais Royal: fațada franțuzească. 
Clădirea Operei este azi - indubitabil - perla arhitectonică a Odesei şi una dintre cele mai frumoase construcţii de acest gen din Europa. Privită dinspre Strada Richelieu, Opera pare că pluteşte! Faţada este decorată cu un portic cu două nivele, cu o statuie a lui Melopene, muza tragediei, într-un car tras de patru pantere şi cu sculpturile lui Orfeu şi Tersifore, simbolizând opera şi baletul.




Primele două etaje, decorate cu coloane toscane, creează un sentiment de stabilitate și fermitate, iar al treilea etaj, delicat și sofisticat, dă clădirii o impresie generală de armonie și grație. 
Cupidoni care se joacă, sculpturile alegorice şi busturile lui Puşkin sau Gogol, reprezentând poezia, comedia, drama şi muzica dau faţadei o şi mai mare eleganţă. Stilul baroc italian cu elemente renascentiste prevesteşte splendoarea şi luxul din interior, care sunt izbitoare, provocând un adevărat extaz spiritual.




„Teatrul din Odesa este cel mai bun din lume!” - așa a reacționat co-autorul proiectului, Ferdinand Fellner, când a venit la Odesa și a văzut clădirea cu ochii lui. Iar după prima sa vizită la Opera din Odesa, marele Chaliapin i-a scris soției: „... am fost la Oper
ă și am fost încântat de frumusețea ei. Niciodată în viața mea nu am văzut ceva mai frumos!"




Noul teatru de operă și balet a devenit instantaneu centrul cultural al orașului, un loc preferat al lumii bune din Odesa și, în plus, s-a bucurat de o popularitate fără precedent în rândul artiștilor de renume mondial. Feodor Chaliapin, Enrico Caruso, Titta Ruffo, Louise Tetrazini au cântat aici, Anna Pavlova, Katharine Geltzer și Isadora Duncan au dansat, iar Ceaikovski, Rimsky-Korsakov și Rachmaninov au dirijat.



Dar soarta teatrului nu a fost ușoară!



Bolșevicii, odată veniți la putere, au stricat acustica sălii, înmulțind numărul de locuri și dând jos diverse decorațiuni, pe motiv că nu sunt demne de ochii clasei muncitoare. În 1925 a izbucnit un incendiu care a distrus scena și a avariat sala. Un an mai târziu, teatrul a fost restaurat, dar în 1965 a fost necesară - din nou - o renovare extinsă. 



La mijlocul anilor '90, clădirea ajunsese într-o stare catastrofală, iar terenul de sub clădire se surpa. Încet, dar sigur, teatrul avea să înceapă să alunece spre mare. Din fericire, în 2007 a fost finalizată o restaurare în timpul căreia fundația clădirii a fost consolidată cu o inserţie de 1800 de stâlpi de beton, a fost introdus un sistem modern de aer condiționat și de alarmă la incendiu, pe lângă renovarea completă a fațadelor și a spațiilor interne și redarea faimoasei acustici.


Scaunele sunt acoperite cu catifea roşie, iar oglinzile din foaierul teatrului sunt încadrate de rame aurite. Sala, foaierul, scările și holurile sunt decorate cu stucatură ornamentată cu aur.



Acustica unică a sălii în formă de potcoavă permite artiștilor de pe scenă să fie auziți în orice colț al sălii, chiar dacă vorbesc în șoaptă. Sala, în stil rococo, are o capacitate de 1.664 de locuri. Tavanul sălii - pe lângă un candelabru imens de cristal - este împodobit cu patru medalioane cu picturi de François Lefleur, înfățișând scene din piesele lui Shakespeare: Hamlet, Visul unei nopți de vară, O poveste de iarnă și Așa cum îți place. Unul dintre cele mai înalte puncte ale teatrului este locul de deasupra scenei. Evident, toate detaliile tehnice și de culise sunt ascunse de ochii spectatorilor.